Adnotare la dreptul la replică al doamnei avocat Corina Popescu
În pagina 7 a revistei noastre poate fi citit dreptul la replică al doamnei avocat Corina Popescu, refuzat de site-ul lui D.C. Cipariu, agenția de carte. Să recapitulăm: Uniunea Scriitorilor câștigă procesul prin care Cipariu contesta alegerile de la USR, din anii 2009 și 2013: prin sentința rămasă definitivă, se stabilește că alegerea președintelui Nicolae Manolescu și a celorlalți scriitori care dețin funcții de conducere este corectă și statutară. Ce găsește Cipariu să scrie, după aceasta, pe site-ul său? Credeți cumva că-și recunoaște vina, înfrângerea și dă înapoi, își cere scuze fiindcă a răvășit, fără niciun temei, viața literară și i-a calomniat pe atâția scriitori de valoare? Nici vorbă! Continuă să bată câmpii susținând sus și tare că el și, alături de el, C. Teodorescu, F. Iaru sunt conducătorii Uniunii Scriitorilor! Te întrebi, năucit, ce e în mintea lui, pe ce se bazează când susține asemenea bazaconii. Constați că nu e nimic, n-are niciun argument real, afară de câteva sofisme ieftine. (Ne permitem să-i reamintim: sofismele nu țin loc de adevăr, ci chiar sufocă adevărul!) Cipariu a pierdut până acum toate procesele, singura lui „cârjă” de care se folosește culpabil este faptul că, într-una din cauze, o ordonanță de urgență prin care USR cerea suspendarea hotărârilor așa-zisei adunări generale a grupusculului din 7 ianuarie 2017, instanța a respins cererea USR. Dar a respins-o dând de fapt dreptate USR: adunarea generală a grupusculului n-are cum să producă efecte, a considerat justiția, fiindcă ea nu există, n-a fost recunoscută, eventualele sale hotărâri fuseseră deja anulate printr-o hotărâre anterioară. „Logica” lui Cipariu e deconcertantă prin lipsa de logică. În ochii lui și ai celorlalți doi „conducători” ai USR, nu contează că justiția a recunoscut corectitudinea alegerii în funcții de conducere ale USR din 2013 și 2009, contează că ei s-au numit între ei președinte, vicepreședinte, într-o parodiere tristă a ideii electorale autentice. Ca și când noi, doi-trei oameni, ne-am aduna și am „alege” dintre noi un președinte al vreunui trust internațional, Microsoft sau Apple, ori al Chinei și pe urmă am începe să emitem pretenții în numele respectivelor entități. Triste, penibile momente suntem siliți să trăim toți cei care alcătuim această breaslă scriitoricească, din pricina apariției unor atât de stranii personaje, cum e D.M. Cipariu.
Sofisme vechi și noi
Unul din paradoxurile celebre ale sofiștilor e acela al coarnelor – quod non perdidisti habes, cornua non perdidisti, habes igitur cornua, adică „ceea ce nu ai pierdut ai încă, nu ți-ai pierdut coarnele, deci le ai”, paradox de care, zice-se, s-ar fi folosit ca să demonstreze că Socrate este încornorat, fiindcă nu și-a pierdut coarnele. Raționament, firește, doar aparent corect, fiindcă nu avem ce n-am pierdut, dacă n-am avut niciodată. De pildă, pretinsul vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din România, Dan Mircea Cipariu, continuă să susțină, în articolele sale de pe Agenția de Carte, că nici o instanță din România nu le-a contestat, lui și colegilor săi, funcțiile în cadrul Uniunii, uitând să spună, cum uitau și sofiștii, că nici o instanță nu le-a recunoscut, vreodată, acele funcții. Nu le-au pierdut, de acord, dar nici nu le-au avut nici o clipă. Așadar, dincolo de amuzamentele logice cu care sofiștii amețeau lumea pe străzile Romei, din premise false nu ies, din păcate pentru dl Cipariu, concluzii adevărate.
Și briganzii au reguli
Ne-am gândit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum s-ar fi descoperit, totuși, unele erori, care au scăpat membrilor Consiliului care l-au votat, au scăpat și juriștilor consultați, au scăpat chiar și instanței judecătorești care a recunoscut acest statut. Dar, precizare apăsată, nu cumva să se înțeleagă altceva: în realitate, nimic din Statutul aflat în vigoare nu încalcă nicio prevedere legală! Însă, repetăm, dacă așa ar fi stat lucrurile, în neregulă, cum pretind membrii grupului care vrea să pună mâna pe Uniunea Scriitorilor, ei, agresorii, ar fi avut obligația de minimă moralitate (căci există o lege nescrisă a onoarei chiar și la briganzi...) să semnaleze respectivele erori în interiorul Uniunii Scriitorilor, în cadrul Consiliului de Conducere al USR, iar acesta ar fi convocat atunci – statutar, legal – o Adunare Generală adevărată, care să refacă alegerile, iar cei doritori să fie aleși n-aveau decât să candideze. În niciun caz nu trebuia să facă ce-au făcut: să târască Uniunea Scriitorilor într-un asemenea scandal public și în seria nebunească de procese, care decredibilizează întreaga comunitate scriitoricească. Comportamentul lor este sub orice critică și-i descalifică definitiv.
