Cine și cum plătește pagubele?
Așa cum se vede din comunicatul de mai sus, Uniunea Scriitorilor a câștigat un proces important din seria de acțiuni judecătorești declanșate de grupul lui Cipariu: rezumând, acesta contesta alegerile de la USR din 2009 și 2013, iar justiția a decis că toate organismele de conducere ale USR, în frunte cu președintele, au fost statutar și legal alese. Hotărârea justiției este definitivă, iar reclamantul Cipariu trebuie să plătească cheltuieli de judecată. Dar, în afară de aceste „cheltuieli de judecată” (oricum, adunând toate procesele în care a fost târâtă Uniunea Scriitorilor, iese o sumă considerabilă!), cine și cum oare va plăti celelalte pagube ale Uniunii Scriitorilor, cele necontorizate direct? Aceste daune colaterale sunt, la rândul lor, uriașe și cuprind, între altele, consumul inimaginabil de energie, de timp, de nervi, ca și erodarea prestigiului, a credibilității, prejudiciile de imagine pricinuite fiecăruia dintre cei atacați, calomniați atât de josnic și, mai cu seamă, provocate instituției înseși, Uniunii Scriitorilor și literaturii noastre în întregul ei. Culmea mizeriei este că autorii agresiunii și-au pus acțiunea sub o sintagmă, grupul pentru reformă, care n-are nicio legătură cu  ce fac ei și cu cine sunt ei, în realitate: căci, după fapte, ei ar trebui să se numească grupul de demolare, nu de reformă. Și, fiindcă a venit vorba de reformă: Uniunea Scriitorilor este în acest moment o structură deschisă, flexibilă, care s-a străduit să se modeleze permanent ca organizare și funcționalitate. Adică, și-a făcut și își face în continuare, ea însăși, reforma, nu are nevoie de intervenția niciunui grup autointitulat „reformist”, cu atât mai puțin a acestuia, atât de nociv.

Grupul demolator: mod de operare
Apoi, încă un lucru de subliniat: caracterul profund necinstit al demersurilor acestui grup se vede limpede din modul lor de operare repetată. Și anume: cei câțiva (16 sau 20 de inși) fac o așa-zisă adunare generală a USR (nu contează că o fac fără să respecte prevederile Statutului privind convocarea și desfășurarea adunării generale, nu contează nici că, între timp, cei mai mulți dintre ei nu mai sunt membri ai USR!) și „se aleg” în funcții, pe hârtie, cum ar veni – președinte USR, vicepreședinte USR etc. Gestul lor ar fi o mascaradă penibilă, de tot caraghioslâcul, de tot râsul și de tot plânsul, dacă s-ar opri aici. Dar ei merg în instanță cerând, de pildă, să fie recunoscut Cipariu ca vicepreședinte al USR (!!) și aduc ca dovadă a alegerii în funcție anumite înscrisuri. Ce înscrisuri? Evident, procesul-verbal cu cele 16 semnături ale participanților la falsa adunare generală. Dacă Uniunea Scriitorilor, prin biroul său de avocatură, n-ar urmări îndeaproape mișcările grupului celor 16 și n-ar face cereri de intervenție, grupul acesta ar putea găsi vreun judecător neatent, care să ia de bun respectivul proces-verbal și să-l recunoască pe ins în funcție. Așa ceva este clar o înșelătorie, veți spune. E-adevărat, cu asemenea oameni avem de-a face! Prin intervenția avocatei USR, tocmai s-a obținut suspendarea acțiunii prin care Cipariu voia să fie recunoscut vicepreședinte al USR în urma „adunării generale” a USR din 7 ianuarie anul acesta(!!). Credeți că această înfrângere i-a potolit? Nicidecum: a doua zi, aceiași au depus altă cerere, prin care solicită să fie recunoscut Cristian Teodorescu drept președinte al USR! Angajații de la biroul de avocatură care reprezintă USR păzesc zilnic avizierul tribunalelor să vadă ce acțiune mai deschid bizarele personaje. Curată nebunie. Ba nu, fiindcă „reformiștii” în mod deliberat și repetat încearcă să inducă în eroare, să falsifice, e curată ticăloșie.