Dezminţiri
1. Cineva m-a întrebat la telefon
dacă sunt inclus în grupul de reformă
a U.S.R.. Menţionez că orice menţionare
a numelui meu, BORIS MARIAN
MEHR, legat de o reformă a U.S.R.
este un fals grosolan. Am primit
diverse emailuri pentru a participa
la un virtual Congres, am întrebat
ce Congres se prevede şi astfel
am fost inclus fraudulos pe o listă
DIN CARE NU FAC PARTE. Ruşine
pentru D.M. Cipariu şi companionii
săi, Florin Iaru & Co.
Boris Marian Mehr
2. Acum, am aflat că mă aflu
pe lista reformatorilor. Nu m-a
contactat nimeni şi, deci, nici nu am
semnat adeziune la Grupul pt. reforma
U.S.R.
Dorin Popa
Precizare
Dezminţiri precum cea a dlor
Boris Marian Mehr şi Dorin Popa am
primit din partea a numeroşi membri
ai U.S.R. Am publicat o parte în
numărul 9 al României literare.
Dezminţirile au urmat unei hotărâri
a Consiliului U.S.R. care îi însărcina
pe preşedinţii de Filiale să verifice
adevărul participării unora din
semnatari la Grupul de Reformă
iniţiat de Dan Mircea Cipariu. Hotărârea
a fost urmarea constatării că lista
cuprinde false adeziuni. Solicitarea
şi, implicit, răspunsul au avut caracter
public. Facem precizarea de faţă
pentru că unii dintre cei care au
dezminţit în scris participarea la
Grup ne-au certat de a fi făcut publică
dezminţirea, mai grav, ameninţându-
ne cu justiţia. Culmea ridicolului
o constituie o scrisoare în care autorul
o ameninţă cu justiţia pe una din
secretarele U.S.R., care n-a făcut
altceva decât să transmită preşedinţilor
de Filiale hotărârea Consiliului U.S.R.
Mulţumim pentru înţelegere.
Un reformist al U.S.R.
pe Facebook
Dl Florin Iaru, jurnalist la
„Caţavencii”, m-a onorat şi mi-a
acordat atenţia domniei sale: „E
revista la care ai colaborat şi pe care
scuipi acum, aşa cum ai scuipat
tot ce-ai atins. Eşti – o ştie deja toată
lumea – un rebut uman. Nu vei mai
trăi decît din mila unui conducător
care te va stoarce de snagă, ca pe
o puţă bleagă.”
Acelaşi domn Florin Iaru, reformist
al U.S.R., îi scria în alt context urmă
toarele dlui Dan Alexe: „Vierme
mic şi întîrziat, iată, ai adevărul.
Fireşte, ca orice postac de partid, te
ştergi cu el la cur. Noroc că ai un
cur mare.”; „Futu-ţi morţii mă-ţi
(sic!) de nemernic care te-ai linguşit
pe lîngă mine cerşindu-mi prietenia!”.
Dl Florin Iaru, la o întrebare legată
de cotizaţia domniei sale la U.S.R.,
ne-a luminat tot pe Facebook: „Hai
să repetăm, futu-i mama mă-sii. Nu
vă interesează veniturile mele,
aşa cum nu v-au interesat nici cînd
eram muritor de foame. Cînd nu am
avut venituri 3 sau 4 luni de-a rîndul,
şi am trăit din împrumuturi, nimeni
de la U.S.R. nu m-a întrebat de
sănătate. Dar, conform inteligentelor
calcule făcute de iscusita dvs. minte,
eu eram bogătaşul. Făceaţi turnee
în străinătate, pe banii mei, turnee
la care nu a venit nici un spectator
şi la care nu aţi chemat nici un poet
al ţării respective. Înţeleg că nu
v-au ajuns banii din cauza mea. Păi
nu vă e ruşine?”.
Revista „Caţavencii”, unde scrie
„muritorul de foame” Florin Iaru,
este editată de Patetic Media S.R.L.
Conform www.paginademedia.ro.
şi potrivit datelor de la registrul
comerţului, Patetic Media S.R.L.
este deţinută de dl Mircea Dinescu
şi dl Doru Buşcu, în procente egale.
În ce mă priveşte, am renunţat
să mai colaborez la „Caţavencii”
în urma unor comentarii încă mai
înjositoare decît cele de mai sus,
făcute pe wall-ul de Facebook al dlui
Florin Iaru de un alt redactor al
revistei „Caţavencii”, dl Mihai Radu.
Dl Mihai Radu scria următoarele
despre U.S.R.: „dar de ce naiba nul
lăsaţi singur în U.S.R. pe acest
arogant borşit?... cîte slugi, pînă
la urmă, vor rămîne să atîrne pe
lîngă el? cîţi mihăieşi or fi în ţara
asta? să-şi pună comprese cu U.S.R.
seară de seară. cîţi scriitori sînt
dispuşi să-i accepte pe aceşti rahaţi?”.
Ce-ar mai fi de adăugat? Nimic.
(D.C. -E.)
Alte precizări
Sunt necesare câteva precizări
care spulberă afirmaţiile domnului
Iaru, demonstrând că, în cazul său,
vorbeşte gura fără el. Sunt cunoscute
beneficiile directe ale acestui proiect,
şi anume: concursul pune în lumină
creativitatea la zi, ca să spunem aşa,
a poeţilor reprezentativi din toate
Filialele Uniunii, ei trebuind să
citească versuri inedite; în urma
acestui concurs au apărut câteva
excelente volume de versuri, semnate
între alţii de Ioan Moldovan şi Aurel
Pantea, Adrian Popescu şi Nicolae
Prelipceanu, Vasile Dan, Arcadie
Suceveanu şi Robert Şerban. Apoi,
acest concurs, care nu s-a organizat cu bani din bugetul U.S.R., ci numai şi numai cu fonduri atrase, a dat
posibilitatea unui număr important
de scriitori români să ajungă în spaţii
culturale europene de o deosebită
valoare simbolică: Efes şi Milet, Dion
şi Muntele Olimp sau Barcelona sau
Balcic. Cât despre aserţiunea domnului
Iaru că la aceste întâlniri n-au participat
scriitori străini şi n-a fost public, e
destul să amintim aici trei reuniuni
desfăşurate în cadrul proiectului:
întâlnirea de la Ateneul Central din
Barcelona, întâlnirea de la Primăria
Salonicului şi întâlnirea de la Seghet,
la care au participat un public numeros,
scriitori catalani, greci sau maghiari,
cât şi membri ai comunităţilor
româneşti din ţările gazdă.
Toate se înscriu, cu siguranţă,
printre cele mai reuşite întâlniri cu
public (lecturi şi dialog) organizate
în străinătate.
