Eliza Liţă. Am fost bucuros să vă
cunosc la Festivalul Internaţional Tudor
Arghezi de acum cîteva zile, festival la
care aţi obţinut un premiu întîi pe deplin
meritat la secţiunea grupajelor de
poezie. Faptul că la numai 17 ani, fiind
încă elevă de liceu, la Tîrgovişte, scrieţi
atît de dezinvolt este remarcabil. Am
aflat de la dvs. că o aveţi ca îndrumătoare
pe doamna profesoară Ioana Geacăr,
o poetă cunoscută, deci vă aflaţi pe
mîini bune. Nu-mi rămîne decît să
reproduc aici cîteva texte şi să vă doresc
succes la confruntarea cu cititorii. Pariez
decis pe viitorul dvs. în poezie.
deasupra
nu mă urmări
mă înghit dalele parchetului
prefer să îmi apeşi pe degetele
de la mâini
cu genunchii
nu vreau să sapi după mine
udă-mă cu apă sărată
răzbunarea mea
îţi toceşte blugii în genunchi
după trei zile
te prind de glezne
te iau cu mine
ne urcăm într-un montagne russe
o să ţip atât de tare
să te convingi că nu mai trăiesc
deasupra
ai dispărut fără urmă
eşti un zbor deasupra pădurii
cu frunze căzute
despici cerul
cioburile retează
crengile trosnesc ca oasele bătrânilor
acum eşti un zbor deasupra
trunchiurilor – coloane vertebrale
sezonul de vânătoare începe
gloanţele străpung lupii sărută oile
te laşi peste mine
o pânză acidă ca lâna
nu pot să te văd
aluneci pe deasupra
am mercur printre coaste
ochii mi se fac argintii
tălpile mi se topesc pe frunze
devin o dâră de zăpadă
ca nişte cocos pe un parchet scorojit
rafale de vânt
ai dispărut fără urmă
felul în care desenezi
dă-l încolo de timp
strig în timp ce vărs nisipul
din clepsidră
gata acum timpul e doar pământ
rochiile-stafii agăţate
de logo-ul croitoriei
se leagănă în cercuri
nu credeam că bunicul e
un fumător atât de bun
încât ştie să sufle păsări pe gură
presupun că înveţi şi de-astea
în purgatoriu
chucky stă pe burtă printre bronhiole
râde din când în când
ne-am tatuat coloane ale infinitului
pe braţe
dacă te uiţi pe un geam cât un dinte
pădurea e albastră
balerinele intră prin pereţi ca frigul
scările în spirală simulează o galaxie
dublu
câinii simt frica
şi când e ceaţă
unul stă sub geamul meu
de azi-noapte
respiră zgomotos
mârâie
las urme pe cimentul moale
încerc să mă dedublez
pe un câmp de rapiţă
nu reuşesc să ajung mai departe
de două perdele roşii cu franjuri
