Sapte dintre condeierii de la "Ziua" care au girat în ultimii ani politica lui Roşca-Stănescu au fost daţi afară. Pentru cel puţin unul dintre ei, Gabriel Andreescu, am o veche stimă. Faptul că sunt puşi pe liber la o săptămână după eliberarea din funcţie a fostului director arată indubitabil că actuala redacţie îi percepea drept "oamenii lui Roşca". Ceea ce poate fi dovedit, de altfel, foarte simplu. Chiar dacă nu toţi erau direct implicaţi în campaniile întâiului-stătător al ga­zetei, a existat mereu o complicitate indirectă: ei ofereau armătura de onorabilitate de care măciucarii din imediata vecinătate a lui Roşca aveau nevoie pentru a-şi pune în practică planurile.

Nici măcar săptămâna trecută, când fostul director a fost scos "în peisaj", cum se spune la cursele auto, ei n-au înţeles mesajul. A trebuit ca noua conducere a ziarului să le bareze accesul spre rubricile deţinute în ultimii ani. Cu eleganţă, Mihai Pâlşu a motivat despărţirea de cei şapte non-magnifici evocând aşa-numite raţiuni "economice". În fapt, e vorba de încercarea disperată a redacţiei de a-şi câştiga onorabilita­tea. Cine i-ar fi luat în serios cu un director onorific precum Bălăceanu-Stolnici, unul dintre marii neruşinaţi ai acestor vremi în care numai neruşinarea n-a lipsit? Cum să-i păstrezi semnătura şi fotografia în ziar, când sfătoşenia expirată a textelor sale provoca doar hohote de râs? Acest descendent al boierilor de altădată va rămâne în amintirea viitorimii drept autorul schiţelor apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, cerute de Securitate probabil pentru a-l lichida pe directorul "Europei Libere".

Ce credibilitate puteai să ai, când ideologul en titre al ziarului era veninosul Adrian Severin? Pro­cesele de intenţie, insinuările mârşave, ura ideologică drapată în principiile resentimentare ale corectitu­dinii politice au fost, ani în şir, armele prin care acest personaj marginalizat a încercat să cucerească pozi­ţiile de odinioară. S-a dovedit că nu are nici anvergura, nici talentul necesare unei cariere pe măsura ambi­ţiilor. Cum să reconstruieşti un ziar alături de Ion Spânu şi Roxana Iordache, nişte condeie pe cât de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice şi culturale? Sudalma grosolană, ura visce­rală, neputinţa creatoare metamorfozată în stil jurnalis­tic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de ones­titate fără fisură ar putea să le facă uitate.

Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului specialist în chestiuni economice de la Radio Europa Liberă, Şerban Orescu, rămâne fără explicaţie. Ce-a căutat dl Orescu în ciorba râncedă servită pe post de trufanda la ziarul "Ziua"? Câtă vreme s-a menţinut în zona comentariului tehnic, n-am putut să-i vedem găunoşenia. Ani în şir, dl Orescu s-a prefăcut că stoarce o pastă substanţială dintr-un tub despre care ştiam cu toţii că e gol. Şi totuşi, în ciuda avertismentelor, dl Orescu o ţinea înainte cu politichia fină, care duhnea de la o poştă a comandă politică. Iar dacă n-a fost comandă poli­tică, atunci, vorba unui personaj din "Povestea porcului", a lui Creangă: "De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!"

Despre Ion Bogdan Lefter n-am nimic de spus - pentru că nu e nimic de spus în general. Nu ştiu cum va digera - orgolios cum e - şi acest nou episod al eliminării ca o măsea stricată, după plecarea ruşinoasă de la "Observator Cultural". Dar să nu-i plângem de milă. Fraieri există peste tot, aşa că nu va trece multă vreme până-l vom regăsi în ipostaza de comentator gomos pe la cine ştie ce revistă sau ziar în căutare de braţe de muncă disponibile. Sau poate îi va da Dumnezeu mintea de pe urmă şi se va dedica activi­tăţii literare, domeniu în care nu era chiar ulti­mul dintre novici. Enunţ aceste fraze cu îngăduin­ţă şi înţelegere, deşi ştiu că-mi va primi cuvintele cu obişnuita aroganţă - dacă nu va găsi cumva în ele un prilej de a-şi reînnoi ura.

Prin darea afară a şapte dintre cei care au construit, în ultimii ani, profilul moral-publicistic al ziarului "Ziua" se creează posibilitatea aducerii unor noi colaboratori. Nu se ştie, deocamdată, care va fi soarta Zoei Petre şi a lui Eugen Simion. Dacă despre cel din urmă se poate spune că e precum apa cu busuioc - nici nu dăunează, nici nu vindecă -, singurul efect al scrisului său fiind al unei mortale plicticoşenii, lucrurile sunt ceva mai complicate cu fosta prim-colaboratoare a lui Emil Constantinescu. Inteligentă, cultivată, din când în când chiar expresivă în scris, doamna Zoe Petre e trecută prin vechea şcoală a insinuării perfide şi a atacului surprinzător - din lateral sau pe la spate. Reprezentantă a direcţiei resentimentare ilustrată până la saţietate de fostul său boss, d-na Petre are probabil resurse de-a mai întoar­ce-o o dată ca la Plevna. Ce e drept, atacurile sale s-au menţinut în zona limbajului civilizat - ceea ce probabil a contat mult în menţinerea sa în noua for­mulă a ziarului. Să vedem pentru cât timp.

Nu mă pot, totuşi, opri din mirare: de ce n-au plecat toţi aceşti colaboratori ai lui Roşca-Stănescu odată cu binefăcătorul lor? După ce şi-au trădat onoarea (cei care-au avut-o), l-au trădat şi "naş". Disponibili la compromis cum îi ştiu, probabil că se vor găsi gazete dornice să adăpostească secreţiile de venin care-au făcut în ultimii ani din "Ziua" nu doar un ziar necumpărat, dar şi de necitit. Le sugerez să încerce la "Gardianul", "Click" sau "Cancan". Sau, mai bine, să aştepte înscăunarea lui Cornel Nistorescu la "România liberă", unde - dacă mă uit la degringolada din ultimii ani a ziaristului de altădată - va fi nevoie exact de calificarea, talentele şi energia lui Spînu & comp.

Oricum, duşul rece prin care a trecut ziarul "Ziua" n-a rezolvat chiar toate problemele. Ce se întâmplă, de pildă, cu Victor Roncea? Dar cu George Damian? Aceste clone ale lui Roşca Stănescu vor încerca să facă în continuare tipul de jocuri în care s-au specializat. Nu cred că oameni cu adevărat onorabili vor accepta să scrie pentru "Ziua" înfruntând riscul de a fi asociaţi cu nume definitiv compromise, precum cele de mai sus. Partea demoralizantă e că vorbim despre nişte oameni tineri care, în mod normal, ar fi trebuit să îmbrăţişeze cu totul alte valori. Din nefericire, ei au devenit instrumente lipsite de scrupul în opera de compromitere a unor intelectuali care, în­tr-o ţară normală, ar beneficia de statui şi de res­pec­tul general, şi nu de jignirile neruşinate de care-au avut parte dinspre ziarul "Ziua".

Ceea ce-am văzut în ultimele zile în gazeta cu pricina e nu doar surprinzător, ci şi încurajator. Există în România acestui moment suficiente condeie oneste la care se poate face apel. E important, însă, ca excizia începută o dată cu plecarea lui Roşca Stănescu să nu se oprească la mijlocul drumului. Vor exista, desigur, destui care vor apela la binecunoscuta formulă "Dictatorul a fugit!" doar pentru a-şi salva pielea. Nu cred că un ziar cu problemele de imagine şi economice avute de "Ziua" se poate mulţumi cu jumătăţi de măsură. Dacă actualii manageri se vor lăsa îmbrobodiţi de alde Roncea, probabil că şi zilele lor în fruntea ziarului sunt numărate. Să sperăm că au şi determinarea şi forţa şi sprijinul pentru a opera o veritabilă schimbare la faţă, şi nu o biată cosmetizare. E spre binele lor, dar şi al jalnicului peisaj al presei româneşti, devenită mătura respingătoare pe care călăresc cele mai sinistre vrăjitoare imaginate de mintea unui Stephen King ajuns la ospiciu.