Tatăl, Christian-August, era un om cumsecade, însă de o imbecilitate ieşită din comun, cum îl caracteriza La Chétardie, ambasadorul Franţei.
Familia nu-l luase cu ea în Rusia, să nu facă la curtea Rusiei vreuna din boacănele lui. Resemnat, renunţase la orice autoritate.
Totuşi nu a încetat cu sfaturile. La plecare, compusese un mic tratat în care îi dădea fiicei sale ultimele reguli, de care ea nu trebuia să se despartă.
De pildă, orice ar fi fost - nota într-un jargon franco-german - îi ceruse să fie foarte prudentă şi... foarte la locul ei:
Nici o familiaritate şi nici o badinărie...
Începuturile călătoriei fură penibile... Prinţesa d'Anhalt, care călătorea incognito, fusese silită la trecerea graniţei, ceva mai la sud de Riga, să doarmă într-o încăpere foarte modestă între oameni nespălaţi şi beţivi şi cu cotcodăcitul găinilor în preajmă...
Ajunsă la Riga, totul se preschimbă ca prin farmec.
O recepţie solemnă cu lovituri de tun şi defilări de escadroane de cuirasieri fusese organizată.
Dineuri de un lux exorbitant. Discursuri de pomină.
Şampania curgea în valuri..
Contrastul faţă de viaţa modestă din mica localitate germană era bătător la ochi, - de unde venea prinţesa.
Ea mărturiseşte cu naivitate:
"Mi se pare mereu că eu fac parte din suita Majestăţii sale imperiale. Nu-mi intră în cap că toate acestea sunt pentru biata de mine.
Călătoria continuă până la Moscova într-o sanie imperială capitonată cu blănuri şi cu satin, trasă de şaisprezece cai, escortată de cuirasieri.
"O ducem ca nişte regine, fiica mea şi cu mine", notează mama-prinţesă adresându-se ursuzului ei bărbat rămas acasă.
Prima întrevedere la Moscova cu împărăteasa Elisabeta este ospitalieră, plăcută. Marele Duce Petru manifestă o tandreţe de bun augur. "Nu este seducător! E cu un an mai mare, slăbănog, cu faţa marcată de vărsat de vânt, stângaci, bolnăvicios. Moralul e şi mai deconcertant... Are un amestec bizar copilăros, aspiraţii generoase, o ridiculă emfază de mari sentimente. Dar ce-i mai rău întrece cu mult ce pare bun în el. încearcă să-şi impresioneze logodnica bravând cu nişte fapte care sunt pure invenţii..."
Dar ea, fire realistă, nu întârzie să ghicească nişte minciuni atât de stângaci ticluite. Şi nu are decât dispreţ pentru acest spirit atât de debil..."
în Memoriile sale ea notează:
"Mi-e aproape indiferent; dar coroana Rusiei nu-mi e deloc.
Cinism şi ambiţie. Un imens rezervor de voinţă dedicat doar interesului său.
Este Istoria însăşi. Figchen este lutherană. Trebuie să fie de religie ortodoxă, aşa cere tradiţia. Ea se va converti.
Ei şi?! Lutheran ori ortodox, tot aia!
Coroana imperială merită schimbarea credinţei tale!
Această copilă de cincisprezece ani discută cu tot seriosul unui doctor în teologie diferenţele dintre o religie şi alta şi raţiunile care pot să justifice abjurarea credinţei sale... Sofia este prin urmare botezată în rit ortodox primind numele de: ECATERINA ALEXEEVA şi sub acest nume va rămâne în istorie, plus celelalte... Logodna avu loc imediat dar mirele, marele arhiduce căzu bolnav şi zăcu mult timp până se va vindeca. Nunta a fost celebrată la 21 august 1745. A ţinut sărbătorirea zece zile splendide, însă tatăl miresei nu a fost invitat. A rămas acasă şi va cunoaşte triumful scumpei sale Figcher după relatările entuziasmante ale neveste-si când se va fi întors în Germania..."
