Sylvie Ducas a scris o carte despre premiile literare franceze. La noi, Ioana Pârvulescu a examinat într-o carte istoria premiilor acordate de USR. Universitara din Franţa a profitat de scurgerea a 110 ani de la întâiul Goncourt spre a istorisi întâmplări din viaţa tuturor premiilor importante din Hexagon, Femina, 1904, Renaudot, 1926, Médicis, 1958, şi, fireşte, Goncourt, în 1903. Unele lucruri sunt de tot hazul. La crearea lui, Goncourt valora 5.000 de franci, pe 5 noiembrie 2013, laureatul va primi un cec de…10 euro. Când, în 1982, preşedintele Mitterrand a blagoslovit acelaşi premiu, mereu în criză de finanţare, cu imensa sumă de 100.000 de franci, beneficiara a fost Marguerite Duras, pentru romanul Amantul, ştiută ca „une amie du président”, după cum remarcă indiscret S y l v i e Ducas. Primul Goncourt, din 1903, al cărui juriu s-a întâlnit la restaur a n t u l Champeaux, a f o s t anunţat c e l o r câţiva jurnalişti care aşteptau afară, în Place de la Bourse, de casiera restaurantului şi a fost menţionat în câteva biete rânduri de ziarul „Le Figaro”. Azi sunt sute de flashuri care îi orbesc pe membrii juriului şi pe laureaţi şi nu există ziar care să nu scrie despre eveniment pe prima pagină sau televiziune care să nu deschidă ştirile cu el. Ideea creatorului premiului, unul din fraţii Goncourt, al căror Jurnal e la fel de faimos ca şi premiul, şi-a dorit să-i aibă în juriu pe Flaubert, Zola, Maupassant şi alte nume la fel de mari, dar a trebuit să se mulţumească, după ani de conflicte şi de morţi, cu Huysmans şi Mirbeau. Primul nu era prea iubit mai cu seamă de romanciere, după ce se opusese accesului femeilor în juriu („Să nu văd fuste la noi”). Prima femeie admisă va fi Colette în 1945, devenită chiar preşedinta juriului în 1949. Sylvie Ducas nu pierde ocazia unei remarci răută- cioase, când afirmă că juriul acordă în 1944 premiul Elsei Triolet, soţia lui Aragon, ca să facă uitată slaba rezistenţă a membrilor în perioada Ocupaţiei. Premiul Femina a fost înfiinţat în 1904, ca reacţie la „bărbăţia” de la Goncourt, prima lui preşedintă fiind compatrioata noastră Anna de Noailles.
