Am citit-o cu încîntare, imediat după apariţie, în urmă cu aproape patru ani. Am scris despre ea atunci, i-am dăruit-o de Crăciun fiului meu, mai pe urmă şi unei vechi şi bune prietene, în Germania. Mi-am cumpă- rat-o iarăşi, pentru o lectură cu creionul în mînă, invitată fiind la Bucureşti şi la Timişoara să le povestesc celor interesaţi despre ceea ce autorii s-au încumetat să numească Sufletul german, întru totul conştienţi de efectul provocator al sintagmei. Şi din nou i-am dăruit unei amice opulentul volum, frumos ilustrat…
Întoarsă în Germania, am simţit nevoia să o recitesc. Am cumpărat-o, aşadar, pentru a patra oară. Este cadoul de Crăciun pe care mi-l fac, dar de care se vor bucura şi cei dragi. Scrierea se află deja la a zecea ediţie, revizuită şi adăugită. Pe supracopertă este reprodusă de astă dată şi imaginea fotografică a celor doi autori, stînd aşezaţi într-o grădină,într-o zi însorită, la umbra unor copaci.
Thea Dorn şi Richard Wagner, într-un prolog spumos, şi-au subintitulat ein Lesebuch, o carte de citire, această neobişnuită scriere, primită excelent de recenzenţi, unii miraţi la culme de reuşita „experimentului”. Între altele şi fiindcă Richard Wagner, scriitorul german originar din România şi Thea Dorn, mai tînăra, bătăioasa, fermecă- toarea filozoafă „autohtonă”, în pofida unor experienţe de viaţă foarte diferite, văd lumea cu „aceleaşi dioptrii”. Dar cum altfel ar fi putut ei străbate de la A la Z cu iscusinţă, suveranitate, erudiţie şi umor labirintul a ceea ce tot ei au convenit să numească „sufletul german”, izbutind să nu cadă prizonieri unor tabuuri şi clişee? Temerara expediţie începe cu „Abendbrot” , modesta şi cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioşii luterani desfid şi azi excesele gastronomice ale „papistaşilor”.
Ultimul popas din cele peste 60, incluse în traseul lexicografic, are o încărcătură dramatică şi un final deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîşiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri şi realitate.
Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbăteşti, nudismul, tihna domestică, patima muncii.
Conţinuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valenţele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative şi digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoşe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă şi unele ingrediente narativ-subiective.
Weinachtsmarkt-ul, tradiţionala „piaţă de Crăciun” îl retrimite pe Richard Wagner în lumea copilăriei. Tot el, explicînd dificila sferă semantică a noţiunii Heimat / patrie, aminteşte, între altele, ce a însemnat limba şi cultura germană pentru un şvab bănăţean din România …
La răscrucea beletristicii cu publicistica şi eseistica de cea mai bună calitate, pe terenul accidentat al imagologiei şi al investigaţiilor identitare dar sub umbrela unor informaţii enciclopedice, Sufletul german este cartea potrivită la momentul potrivit. De sub pomul de Crăciun, va fi pusă în biblioteca familiei, citită şi recitită peste ani. În ce mă priveşte, nutresc speranţa că, tradusă, ar putea servi drept model întru aflarea „sufletului românesc”, cu aceeaşi doctă, inteligentă şi ludică distanţă critică adoptată de Thea Dorn şi Richard Wagner în abordarea „sufletului german”.