Mulţumesc celor care au trimis
pe adresa rubricii mesaje
de solidaritate şi înţelegere
în perioada grea prin care
au trecut revistele de cultură.
Nu, nu am exagerat cu nimic. Nu
un glonţ, ci o grenadă a trecut pe
lîngă ele, lansată cu o voinţă de
distrugere evidentă. Un mesaj care
sintetizează foarte bine sentimentele
multor cititori l-am primit de la
prozatorul Cătălin Rădulescu, una
dintre „descoperirile” acestui spaţiu
de dialog. De fapt, ca orice creator,
el s-a descoperit singur. Citez cîteva
pasaje relevante, mulţumindu-i
pentru textul său lucid şi… bine
scris:
„Am deschis România literară
şi ceea ce am citit, m-a îngrozit.
M-a lovit mai întâi ţipătul exasperat
al domnului Mihăieş din articolul
«Destul!», asemeni unui ultim strigăt
de luptă de pe crenelurile unei
fortăreţe ce se pregăteşte să
cadă în mâinile unor invadatori cu
adevărat barbari. Trist şi grav că
oameni ce se numesc scriitori au
o asemenea conduită, că pregătesc
deschiderea sticlei de şampanie în
«cinstea» eventualei sucombări
a revistelor literare. (…) Ca orice
instituţie, USR-ul – precum şi
revistele cu care este înzestrată –
nu sunt perfecte. Probabil ceva
reforme ar fi necesare. Dar autorii
ar avea dreptul să ceară aşa ceva
numai după ce s-ar strădui să «invadeze
» redacţiile cu lucrări literare
de foarte bună calitate, ce l-ar pune
pe editor în încurcătură: oare pe
care dintre acestea să le public
întâi? (…) Cât despre anti-creştinismul
de «bon-ton» din zilele noastre,
nu aş fi crezut vreodată că am să
ajung să mă simt jenat a-mi face
Semnul Crucii când mă aflu în
apropierea unor semeni născuţi în
anii...´80! – Timpul şi viaţa îi vor
mai înţelepţi, pe mine m-au făcut
mai «înţelept» încă de când eram
un copil – adică în anii ’80 – când,
în vacanţa de vară, asistam stupefiat,
la dibăcia câte unui excavatorist
ce dovedea o adevărată «măiestrie»
în demolarea câte unei turle de
biserică prin aplicarea de lovituri
laterale superbului monument. (…)
Regret că anonimatul şi lipsa de
mijloace mă pun în imposibilitatea
de a «comite» mai mult decât
acet mesaj. Dar, cum ştim – şi
bunele-intenţii câteodată contează...
”
Clara Tîrcă. Mulţumesc pentru
volum. Trebuie să perseveraţi,
nu zic nu. Dar o perseverenţă dirijată
bine. Fără repere, ea nu rezolvă
nimic. Parcurg zeci de volume pe
săptămînă / lună, mai ales de poezie.
Foarte puţine sînt măcar de luat în
seamă. Volumul dvs. nu se califică
din start: felul cum arată coperta,
versurile „centred” – semnul kitschului
provincial, prezenţa cuvintelor scrise
cu majuscule în text. Măcar dacă
aţi fi citit „poşta redacţiei” de
aici, în care am spus de zeci de ori:
„aşa nu”. Păcat de talentul dvs., cît
este, dacă mergeţi înainte fără o
minimă orientare. Luaţi o carte
tipărită la o editură serioasă şi veţi
vedea că, începînd de la aspectul
grafic, vă marginalizaţi. Iată o poezie
care putea fi „curăţică”, deşi fără
mari pretenţii. Dar dvs. o stricaţi
din inabilitate. Nu degeaba v-am
spus să citiţi. Un autor care a citit
profund măcar 20-30 de mari poeţi
nu greşeşte aşa. Dacă greşeşte, o
face altfel. În pântecele meu e frig
şi ceaţă. (se cam zice „pîntecul”,
dar să admitem)/ Privirile mi-au
amuţit pe faţă. (discutabil, dar fie)/
Sunt verde de durere ca pelinul,
(cam banală comparaţia) / Pădurea-şi
tremură-n zadar preaplinul. /
(cu termenul hidraulic „preaplinul”
rimat cu pelinul aţi omorît strofa)//
Nu mai aud cu ochiul dintr-o frunză/
Cum curge vântul peste piatra
plânsă./ Nici nu-nţeleg de ce-i atât
de sterp / Sufletul alungat din VERS.
Curge bine – noroc că aţi renunţat
la rimă. Dar nu înţeleg niciodată:
cum e posibil, dacă aţi început în
vers rimat, să îl abandonaţi brusc.
Ultimul cuvînt scris şi cu majuscule
– ca să fiţi sigură – distruge tot. Aţi
ţinut pe şapte versuri măcar ritmul,
iar la versul 8 – adio! La strofa a
doua, primele două versuri sînt
endecasilabi, foarte bine. Dar cezura
cade aiurea: 7-4 respectiv 5-6.
Aceste probleme un poet trebuie
să şi le pună în fiecare moment.
Puneţi-vă prozodia la punct (după
Mihai Dinu, de preferat) şi reveniţi.
Nu uitaţi că prenumele dvs. vă
obligă la claritate!
Aştept în continuare textele şi
opiniile dvs. numai la adresa email:
posta.romlit@gmail.com
