În numărul din 9 iunie 2008 al ziarului "Gardianul", sub titlul "În lipsa CD-urilor cu manele, la Iaşi a fost ars "Cărtărescu"", a apărut un articol semnat de Theodora Stoica şi Cătălin Coca. Articolul încearcă să denigreze, printr-o ordinară diversiune, un festival de înaltă ţinută intelectuală, Festivalul Internaţional de Neoavangardă, care şi-a desfăşurat a doua ediţie la Iaşi, în perioada 4-8 iunie a.c. şi unde au participat scriitori de prestigiu din ţară şi din străinătate (Germania, Ungaria, Rusia, Rep. Moldova, Irak), artişti experimentali din domeniul artelor plastice, muzicii şi spectacolului teatral. Prezenţa în festival a unor personalităţi ca Ada Milea, Ion Caramitru, Horaţiu Mălăele sau Şerban Foarţă (căruia i-a fost decernat Premiul de Excelenţă) a dat valoare şi prestigiu celor cinci zile ale manifestării. Dar ziariştii despre care vorbim n-au fost interesaţi de toate astea. Ei s-au oprit doar la un moment de 30 de secunde, cînd a fost incendiată o piramidă construită din hîrtie de ziar, un gest absolut simbolic, prin care cei prezenţi spuneau "NU" subculturii şi gustului derizoriu în artă şi aprobau totodată experimentul autentic, producător de valori artistice, promovat de festival. S-au oprit la acest moment şi au scris un articol tendenţios, dezinformator. În primul rînd, n-am făcut niciodată afirmaţiile pe care mi le atribuie semnatarii articolului: "Printre obiectele pe care le-am ars, au fost şi cîteva lucrări semnate Mircea Cărtărescu, care a dovedit că se cam manelizează şi tabloidizează şi el", a declarat Corbu. Niciodată n-am făcut o astfel de declaraţie. Nimeni nu m-a întrebat post-fastum. Niciodată n-am denigrat pe Mircea Cărtărescu, autorul excelentei cărţi "Levantul" şi al "Orbitorului", cel mai spectaculos roman apărut în România ultimilor douăzeci de ani. Iar cei peste 50 de martori ai momentului "piramida" n-au văzut vreo carte de Mircea Cărtărescu sau vreun CD arzînd. În imaginaţia bolnavă a acestor ziarişti (care nu au participat la acest moment de la care avem filme şi cîteva zeci de fotografii), arătăm ca fasciştii care dădeau foc la cărţi prin pieţe. Nu a existat în intenţia nimănui de a da foc vreunei cărţi sau vreunei lucrări culturale. Gestul a fost pur simbolic, aprinderea piramidei dorindu-se a fi un semnal asupra necesităţii purificării culturii. Focul din punct de vedere simbolic este un veritabil instrument de purificare.În numărul din 6 iunie 2008, ziaristul Cătălin Coca, singur de data aceasta, într-un articolaş de aceeaşi teapă, plin de greşeli de informare (invitaţii veniţi de la Moscova, Sveta Litvac şi Evgheni Stepanov, de exemplu, sunt poeţi, nu actori cum se scrie aici!), aduce jigniri, într-un stil de joasă speţă, invitaţilor festivalului Ada Milea şi Emil Brumaru, descriindu-i ca "un fel de Monica şi Irinel neoavangardişti". Expresii ca "bunicul pletos, erotico-slinos şi orgasmo-libidinal", scrise de Cătălin Coca la adresa excelentului poet Emil Brumaru şi a cîntăreţei Ada Milea ("eliberatoare de orgasme endorfinice pe scenă şi în aer liber de Vama Veche") dovedesc, odată în plus, intenţia evident denigratoare a celui care semnează articolul. Articolul face referire la dispariţia "dintre invitaţi, vădit emoţionaţi, după o serie pasională de pupături, fapt care a confirmat bizara poveste de amor dintre cei doi". În fapt, Ada Milea şi Emil Brumaru au schimbat cîteva cuvinte, cantautoarea fiind prezentă în grup de-a lungul întregii zile petrecute la Iaşi. Poetul Emil Brumaru a plecat cu adevărat spre Bucureşti pentru a fi prezent la festivităţile de decernare a premiilor Uniunii Scriitorilor. Cu Ada Milea la Iaşi şi cu poetul Emil Brumaru în drum spre Bucureşti, "povestea de amor de tipul Dali-Gala", invocată de Cătălin Coca, s-a derulat strict în imaginaţia libidinoasă a autorului articolului din data de 6 iunie 2008.Nu ştiu dacă doar mîhnire sau dezgust se poate numi starea pe care-o trăieşti atunci cînd încerci în România a lucra întru frumos şi bine, iar nişte diversionişti de joasă speţă trag totul în scuipatul şi noroiul lor.