Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Nu da şagă dă tunuri de Mircea Mihăieş


Alegerile locale au avut, pe lângă rezultatul benefic al retezării coarnelor boureşti ale pesedeilor, şi un efect pervers: eliminarea din discursul public a temei corupţiei. Deşi ea continuă să figureze în toate rapoartele europene, deşi o vedem mai înfloritoare ca oricând, nimeni nu mai discută despre ea. Dezvăluirile despre baroni ce se scaldă în sute de milioane de dolari, reportajele despre înalţi funcţionari prinşi cu şperţuri uriaşe s-au evaporat ca prin minune. Le-au luat locul, într-o ţară a televiziunilor ce ling on-line dosul puterii, ştiri atroce despre accidente de circulaţie, poveşti kitsch despre orfani abandonaţi şi regăsiţi şi, nu în ultimul rând, interminabile transmisii sportive. Învăţând ceva din filozofia strămoşilor romani, televiziunile ne toarnă pe gât circenses cu nemiluita. Să vedem pe unde scoatem cămaşa cu panem.

Vedetele de televiziune dezbrăcate, cântăreţii ce behăie amorf sub lumina reflectoarelor, starurile de-un sfert de sezon, concursurile de plajă menite să te cretinizeze instantaneu, ţâpuriturile deocheate între aşa-zişi/ zise prezentatori/ oare de talk-show-uri, pe scurt, întreaga industrie a demobilizării şi descurajării gesturilor civice funcţionează din plin. O bucurie strepezită, ca de sfârşit de lume, în care scenele deşuchiate de alcov alternează cu nu mai puţin deşuchiatele epistole prim-ministeriale pare nota dominantă a unei Românii grotesc-estivale.

S-ar putea înţelege, din eliminarea din prime-time a ştirilor despre marii corupţi ai neamului, că aceştia fie au fost băgaţi la zdup, fie au uşchit-o din ţară şi-au intrat în jurisdicţia Interpolului. }i-ai găsit! Dacă eşti cât de cât atent, vei descoperi că, unul câte unul, se reîncolonează la spatele lat al lui Năstase, gata de noi expediţii glorioase, întru eterna slavă a pesedismului. Tiptil-tiptil, alde Vanghelie ori Culiţă Tărâţă reapar pe generic afişând zâmbete largi, de proaspăt revirginizaţi de către aspiratorul de pete numit PNA. Or, dacă oamenii sunt curaţi ca lacrima, de ce să nu-i repunem pe moile perne catifelate de unde i-am coborât până să treacă uraganul campaniei electorale?

Şi uite-aşa, c-o scrisorică de fante de mahala, c-un talk-show uşor ca un şpriţ, cu două-trei ameninţări semi-voalate, cu câte un sondaj de opinie plesnind de optimism, c-o vizită la înaltele curţi ale planetei (Moscova a fost reintrodusă pe şest în această ecuaţie, ca să nu fim prea bătărori la ochi în pro-americanismul nostru cu nuanţe anti-Bush), pesedeii speră să-şi cârpească turul pantalonilor ciuruiţi la agerile din iunie. Năstase zburdă ca un miel pe câmpiile înflorite ale patriei, zâmbind cu sclipici florei şi faunei din jur. Dar nu e sigur că e zâmbetul lui. El ştie la fel de bine ca noi că în aceste luni îşi joacă ultima carte politică.

Încurajat s-o ia înaintea partidului, el înfruntă un risc de care nu prea poate să-şi dea seama: să fie lăsat în ofsaid de propria echipă. Suspecta tăcere a lui Iliescu, invizibilitatea cvasi-totală a unor rechini de partid ce nu se mulţumesc îndeobşte cu rolul de figuranţi (Mitrea, Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Paşcu etc.) nu anunţă nimic bun pentru Năstase. Orice s-ar întâmpla, el nu va reuşi să fie până la capăt vioara întâi: dacă în toamnă va scoate un scor bun, echipa va trebui refăcută - pentru că aşa o cere logica de partid. Dacă pierde - va fi eliminat urgent, ca o măsea stricată, ca un "deviaţionist" care-a întinat idealurile sfinte ale iliescianismului.

Deocamdată, Năstase beneficiază de sprijinul necondiţionat al lingăilor din televiziuni. Canalul public din Dorobanţi a reuşit să atingă cote ale slugărniciei ce l-ar umple de invidie pe însuşi Pingelică. Nici PRO TV-ul cel înglodat în datorii nu se lasă mei prejos. Cât despre alte alea, canale de familie sau de cartier, pupatul dosului prim-ministerial a devenit un ritual fără de care nici nu se aprind luminile în studiouri. Vizitele de lucru în marş forţat, îmbrăţişările demagogice cu muncitorii şi ţăranii patriei, filmarea din unghiuri avantajoase a frunţii brăzdate de grija faţă de soarta ţării, citatele meşteşugite din rostirea sapienţială a Ciucurelului, promovarea tot mai intensă a Cabinetului Doi, ba chiar şi-a moştenitorilor coroanei, fac parte din déjŕ-vu-ul unei societăţi putrefacte.

Integrarea europeană pare, sub bagheta lui Năstase, mai degrabă o sperietoare arătată românilor, decât un scop nobil. Altminteri, de ce ni l-ar prezenta pe Stolojan drept un trădător de ţară pentru c-a lucrat în străinătate? Au nu ştie oare premieroşenia-sa că a fi membru al Europei înseamnă, între altele, şi dreptul de-a munci unde ai chef şi unde-ţi găseşti o slujbă? Ce fel de ţară europeană ne coace Năstase, de vreme ce singurii români productivi sunt cei care lucrează în străinătate - căpşunarii din Spania, constructorii din Israel şi spălătorii de maşini din Germania. Adică toţi nefericiţii cu-ale căror venituri se laudă el când vorbeşte de creşterea economică a ţării.

Imaginea sa multilateral catodizată, ţipetele triumfaliste, ca la o confruntare între babuini, zvârlitul cu promisiuni fără nici cea mai vagă acoperire nu lasă loc nici unei alte opinii la televiziunile aservite. Numai aşa - că de laşitatea colaboraţionistă, de la director general la ultimul prezentator ce dă în bâlbe când pronunţă ilustrele nume ale pesedeilor nu îndrăznesc să vorbesc - se explică refuzul marii majorităţii a televiziunilor din ţară de-a sprijini programul Uniunii Europene, pus în practică de fundaţiile "Concept" şi "Transparency International România", program cu un titlu fioros, ce-i drept, în actuala conjunctură: "Nu da şpagă!"

Solicitată să popularizeze programul, televiziunea publică a răspuns prin pana eminenţei cenuşii a instituţiei, un oarecare Titi Dincă (fiu de nădejde al Partidului, căruia i se pregăteşte o carieră diplomatică de mare importanţă), că nu există spaţiu de emisie pentru aşa ceva. Bine că există pentru zâmbrele lui Năstase şi rictusurile bolşevice ale lui Ion Ilici Iliescu! Situaţia e cu atât mai sugestivă cu cât consiliul de administraţie al televiziunii îşi dăduse acordul, iar directorul-general Nicolau promisese tot spijinul. Dar se vede că adevăratele ierarhii ale televiziunii publice sunt altele decât cele afişate... public. Măcar pe vremea lui Aurel Dragoş Munteanu, a lui Everac sau Răzvan Theodorescu ţi se arunca limpede în obraz că boşii n-au chef de ideile tale, aşa că nu-ţi rămânea decât să-ţi pui pofta în cui. Acum, câte un neica-nimeni îţi trimite o scrisoare politicoasă, din care înţelegi doar cât de fraier eşti.

Repet: e vorba de un program Phare, finanţat de Uniunea Europeană, şi nu de iniţiativa măruntă a doi-trei entuziaşti. Un program ce izvorăşte din semnale repetate ale Bruxelles-ului privind flagelul care a cuprins România. Numai că în curtea lui Năstase se aude doar ceea ce stăpânul cu urechile pline de ceară vrea să se audă. Corupţie? Care corupţie, domnilor? La noi, prin grija Tovului şi-a eminentei sale soţii, astfel de fenomene există doar în manualele de istorie!

Cu ochii pe ceea ce transmite TVR 1 (că mă şi mir că s-au mai obosit să-şi pună conduceri separate, că doar dl. Titi Dincă ar fi fost suficient la întregul car cu oale colorate!), PRO TV şi Antena 1 s-au ferit ca dracul de tămâie să difuzeze clipul ce le explică românilor de ce nu trebuie să dea şpagă. Cum adică? Procurori şi poliţai corupţi? Profesori şi doctori şperţari? Baliverne, scorneli ale duşmanilor ţării, palavre rostite de trădătorul Stolojan şi de scufundătorul de flote Băsescu! În ţara pesedizată, totul e calm, ordine şi voie bună. La noi nu se dă şpagă. La noi se trag tunuri. Aşa că reveniţi data viitoare!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara