Acest 3-0 istoric pe care
ni l-au administrat leşii
nu ar trebui să mire
pe nimeni. Scorul de
forfait cu care am fost
umiliţi acasă, în faţa a
50.000 de suporteri,
ilustrează perfect diferenţa
dintre Boniek şi Burleanu,
preşedinţii celor două federaţii.
Deşi, dacă nu încape îndoială că
liderul accidental al FRF este întruchiparea
unui zero absolut în materie de fotbal,
cota fostului internaţional polon e
undeva în Olimpul soccerului mondial,
având în vedere că Pele însuşi l-a
inclus în topul celor mai mari 100 de
jucători ai lumii din istorie. În
acest timp, tot din perspectivă istorică,
subscriu la părerea lui Gică Popescu,
care consideră că echipa concepută
vineri de Herr Daum a fost cea mai
slabă naţională a României aliniată
vreodată. Vina nu e însă atât a lui
Daum, cât a celor care l-au ales pentru
a-i da pe mână ce are mai bun fotbalul
românesc, contra unei jumătăţi de
milion de euro, pe care o achităm tot
noi. Or, trebuie să recunoaşteţi, să
dai o asemenea căruţă de bani ca
să onorezi Ziua Poloniei cu un 0-3 pe
Arena Naţională reprezintă un vax
monumental. Unul care, dincolo de
căinţă, ar trebui să determine, fugafuga,
strângerea catrafuselor şi, vorba
aia, eliberarea ringului! Eu v-am pus
în gardă că hatmanul Lewandowski
ţine la standing şi, după cum ştiţi,
de ce ţi-e frică nu scapi. Deşi, vă
reamintesc, în primele 10 minute ale
întâlnirii, nu el ne-a făcut de petrecanie.
L-a lăsat pe Grosicki să se distreze
cu jumătate din echipa noastră, în
minutul 11, când lucrurile erau deja
lămurite. Ceea ce se putea citi chiar
şi pe chipul teutonului nostru ruginit,
care se uita consternat la teren,
neputând pricepe probabil ce se
întâmpla acolo. Polonezii făceau
de-acum deliciul suporterilor lor, cu
o ţesătură prelungită de pase, cunoscută
la noi sub numele de „Măgarul
la mijloc”şi însoţită de „Ole”-urile
tribunei oaspeţilor. Dintre ai noştri,
nimeni nu a primit măcar nota 5, iar
căpitanul echipei, Dragoş Grigore, a
fost notat corect de gsp cu 2! Nici
urmă de promisiunile ofensive, făcute
de Moş Daum, care anunţase că e
gata să-i şi care în spate pe tricolori,
la vestiare, în cazul unei victorii cu
2-0! Vă închipuiţi, deci, ce aerian
putea fi selecţionerul nostru în evaluarea
şanselor reale pe care le avea echipa
României în acest meci. Or, după o
asemenea făgăduială, eu i-aş propune
să-i ia în cârcă pe Burleanu şi neaveniţii
săi, dispărând cu toţii în ceaţa deasă
pe care au tras-o împreună peste
fotbalul românesc. De altfel, voci
autorizate în soccerul nostru, cum
sunt cele ale lui Mircea Rădulescu
sau Adrian Porumboiu, cer deja
demisiile lui Daum, Burleanu şi ale
restului de balast de la vârful FRF. E
şi cazul, şi momentul ca lumea fotbalului
să impună alegeri anticipate la federaţie,
unde totul e vraişte, ceea ce se vede
la echipele naţionale de la toate
nivelele. Şi, să nu uităm, din cauza
petardelor care l-au enervat şi pe
Lewandowski – autorul celorlalte
două goluri –, meciul din primăvară,
cu Danemarca, se va disputa cu porţile
închise. Ajunge, deci, cu batjocura
la care este supus fotbalul românesc,
eşuat pe locul 4 în grupa de calificare
pentru Cupa Mondială înaintea reluării
jocurilor de anul viitor, când intenţia
federaţiei este să dea pe mâna lui
Daum şi reprezentativa de tineret!
Mai mult chiar, după cum a declarat
Andrei Vochin, consilierul preşedintelui
FRF, „În federaţie, lumea este nu
mulţumită, ci foarte mulţumită de
ceea ce se întâmplă. Vorbesc despre
cei care lucrează cu domnul Daum.
Din punctul ăsta de vedere, noi ne-am
dori să mai stea 10 ani în România,
la nivelul primei reprezentative”.
Ferească Domnul, dar, cum destinul
naivilor e să se înşele singuri, nu văd
de ce visul celor care se declară
încântaţi de bicicletele de fitness, cu
care Herr Daum a antrenat echipa
înaintea meciului cu polonezii, nu
s-ar împlini. Iar până vara viitoare
îi putem înscrie pe tricolori, vorba
lui Cornel Dinu, direct în Turul Franţei.
Cu toată caravana lui Burleanu, care
are şi specialişti în vulcanizare!
