Echipa redacțională a României literare, dar și câțiva colaboratori apropiaț i au deschis noul sezon din seria de Întâlniri ale României literare cu două prezentări ale revistei și redacției în fața publicului din Alba Iulia (unde s-a desfășurat și Colocviul Romanului Românesc Contemporan) și din Râmnicu Vâlcea.
Prima întâlnire a prefațat Colocviul propriu-zis, în Sala Senatului Universității din Alba-Iulia, după scurtele discursuri ale președintelui Consiliului Județean, Ion Dumitrel, rectorului Universității 1 Decembrie 1918, profesorul Daniel Breaz și organizatorului manifestării, poetul Aurel Pantea. Cuvântul de deschidere a întâlnirii cu cititorii i-a aparținut lui Nicolae Manolescu, directorul revistei, care a subliniat lunga ei tradiție, România literară fiind cea mai longevivă publicație săptămânală postbelică, și cea mai importantă, prin semnăturile din paginile ei. Nicolae Manolescu a amintit conducerile succesive ale revistei, echipele redacționale, evidențiind coeziunea și anvergura culturală a actualei echipe. Gabriel Chifu, directorul executiv al revistei, a insistat asupra faptului că, rezolvarea problemelor legate de finanțarea publicației noastre, prin votarea unei legi speciale care susține apariția principalelor revistă de cultură, a permis redacției să se concentreze pe calitatea editorială a României literare. O măsură a faptului că revista este în creștere valorică sau, cu alte cuvinte, că traversează o perioadă fastă a existenței sale, o reprezintă, pe lângă ecourile directe pe care le au textele apărute în paginile sale, și cererea tot mai mare de exemplare din revistă pe piața națională. Iar dacă ar fi să căutăm „secretele de fabricație” ale unei reviste de elită, în cazul Rl acestea ar fi prestigiul directorului său, dar și valoarea redactorilor, devotamentul lor pentru literatura română și știința de a alege colaboratori cât mai buni, validați printr-o activitate critică recunoscută și capabili să valideze, la rândul lor.
Redactorul-șef, Răzvan Voncu, a insistat asupra conducerii colegiale a revistei și a menținerii standardelor în selecția materialelor care apar în revistă, prin lecturi succesive ale paginilor până la bunul de tipar. Revista este reprezentativă pentru literatura care se scrie în întreaga țară, nefiind o revistă bucureșteană, nici regională. Totodată, nu este o revistă exclusiv literară, rezervând pagini și artelor, și dezbaterilor de idei.
Daniel Cristea-Enache și-a amintit că este cititor al României literare de la zece ani, a vorbit de importanța revistei în vremea cenzurii comuniste și, deopotrivă, în zilele noastre, marcate de cenzura economică, din cauza căreia dispar tot mai multe publicații. Existența unei reviste săptămânale este vitală pentru critica de întâmpinare, care ar fi defazată până la inutilitate în reviste lunare sau trimestriale. Criticul a încheiat spunând că ședințele de sumar, la care participă în fiecare marți, sunt un regal intelectual, la care înveți istorie literară pe cale naturală, prin interacțiunile cu marile nume din cercul revistei.
Simona Vasilache a prezentat siteul revistei, dinamic și modern, și a precizat că România literară nu e deschisă doar literaturii române de pretutindeni, ci și literaturii în limba română, prin rubricile dedicate traducerilor, eseurilor pe teme de literatură universală, comparatisticii, teme cvasi-absente în presa culturală contemporană.
Mihai Zamfir a subliniat că revista este foarte căutată, mai ales în orașele din provincie, unde se găsesc doar câteva exemplare, ajungând să se transmită, ca un manuscris medieval, din mână în mână, de la un cititor la altul. Epoca noastră culturală este marcată de România literară, așa cum epocile precedente și-au avut revistele lor etalon.
Sorin Lavric s-a adresat tinerilor din sală, spunându-le că lectura României literare îi ajută să-și cultive limba, să aibă un lexic de calitate, de care poate depinde succesul în viață. A menționat, de asemenea, atacurile furibunde din ultimii doi ani asupra revistei, a conducătorilor ei, care au stimulat o reacție firească de coagulare, de solidaritate a echipei redacționale.
Angelo Mitchievici a subliniat că România literară este, în același timp, o revistă populară și elitistă, care face din cultură un stil de viață. Revista reunește, în paginile ei, reperele fundamentale ale literaturii de azi, ceea ce-i dă soliditatea și anvergura. România literarăeste, prin colaborarea elegantă dintre seniorii erudiți și mai tinerii redactori și colaboratori, o adevărată școală a cărei amprentă se simte în formarea generațiilor succesive.
Eugen Negrici și-a amintit emoția cu care aștepta ca Nicolae Manolescu, cronicar al revistei în trecut, ca și astăzi, să scrie despre cărțile lui și bucuria cu care-l citea. A atras, apoi, atenția că momentul pe care-l trăim este periculos pentru destinul valorii în cultura română, iar existența unei echipe redacționale, cum este cea de la România literară, care să dea direcția în literatură, este extrem de necesară.
În final, au intervenit, în calitate de colaboratori ocazionali ai revistei, Vasile Spiridon și Gheorghe Schwartz, participanți la întâlnire. Vasile Spiridon a subliniat că, deși poate că nu este iubită de toată lumea, România literară este, cu siguranță, respectată, la fel ca înainte de 1989. Gheorghe Schwartz a spus că România literară merită prețuită pentru bucuriile intelectuale pe care le prilejuiește săptămânal cititorilor ei și i-a urat La mulți ani!
Nicolae Manolescu a încheiat întâlnirea, arătând că paginile revistei sunt deschise tuturor scriitorilor valoroși, indiferent de opiniile lor sau de atitudinea față de redacție, dând dovadă de normalitate și obiectivitate.
Întâlnirea de la Alba Iulia a beneficiat de un public numeros și de calitate - studenți, profesori, scriitori - ceea ce a dat o valoare în plus acestei reuniuni literare.
Adoua zi, pe 6 aprilie, a avut loc, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanu”, în fața unei săli arhipline, întâlnirea cu cititorii vâlceni, organizată de Petre Tănăsoaica, cronicar plastic al României literare. Nicolae Manolescu a făcut apel la legăturile sentimentale cu Râmnicu- Vâlcea, apoi a rezumat diferitele etape ale prezenței sale la România literară, accentuând rolul ei de primă importanță pe scena culturală românească.
La Râmnicu Vâlcea, Gabriel Chifu a avut prilejul să mulțumească public prozatorului Traian Dobrinescu, aflat în sală, cel care are merite incontestabile în elaborarea și votarea legii de sprijinire a publicațiilor literare, o lege atât de importantă pentru cultura națională. Tot el a subliniat, pentru elevii participanți la întrunire, ce rol capital joacă o mare revistă de cultură în formarea lor intelectuală și a reluat ideea că, pentru facerea unei bune publicații literare, e nevoie ca, după principiul cercurilor concentrice, personalitățile diriguitoare, ce dau direcția, să coexiste cu o redacție de valoare intelectuală și umană și cu colaboratori a căror competență literară să fie maximă, din ce e posibil.
Răzvan Voncu s-a referit la libertatea practicată în redacție, neaservită, ca în alte cazuri, nici unor interese editoriale sau de grup și la demersurile constante de a atrage noi categorii de public, de a deveni mai vizibilă, inclusiv internațional.
Simona Vasilache a punctat, de asemenea, că revista este deschisă tinerilor, promovând debuturile și având un limbaj care, deși elevat, se citește cu ușurință și plăcere.
Sorin Lavric a asemănat redacția cu o obște monahală, în care Nicolae Manolescu și Gabriel Chifu dau direcția, urmați de toți ceilalți membri ai echipei.
Daniel Cristea-Enache a arătat că menținerea unei cadențe săptămânale și a standardului valoric pune presiune atât pe redacție, cât și pe colaboratori, cu fiecare număr foarte bun ștacheta ridicându-se și mai sus.
Angelo Mitchievici s-a referit, la rândul său, la valoarea echipei redacționale, a conducerii revistei și la unicitatea României literare, prin soliditate și diversitate, în peisajul cultural contemporan.
Mihai Zamfir s-a adresat liceenilor, îndemnându-i să citească, fiindcă sunt la vârsta la care cultura se asimilează foarte bine, și provocându-i să caute România literară, în ciuda tirajului insuficient, și să-i urmărească rubricile.
Eugen Negrici și-a amintit, anecdotic, că au fost numere de revistă care i-au fost furate de alți scriitori, dovadă că există un interes real pentru ceea ce se scrie în România literară.
La final, publicul prezent a adresat întrebări, iar Traian Dobrinescu a avut o intervenție emoționantă, în care a mărturisit cât de bine s-a simțit ca oaspete, vreme de patru ani, săptămână de săptămână, al redacției României literare.
Ca amintire, după fiecare din cele două întâlniri, redactorii României literare le-au oferit cititorilor căni imprimate cu semnăturile lor și cu fragmente de manuscris.