Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Întâlnirea cu sine de Ion Buzaşi


Aurel Sasu (n. 1943, în Darda de Sus, jud. Alba), a urmat Facultatea de Filologie la Cluj, după absolvirea căreia a lucrat la Institutul de Lingvistică şi Istorie literară din Cluj, publicând singur sau în colaborare monografii, studii şi eseuri, antologii şi ediţii care au devenit, unele, de referinţă în istoria literaturii române. Lista lor e prea lungă şi ar lua mult spaţiu dacă le-am înşira aici. A fost unul din apropiaţii Profesorului Mircea Zaciu, alături de Marian Papahagi. La îndemnul Profesorului au început prin anii ’80 o operă de proporţii haşdeiene, Dicţionarul scriitorilor români. În anii dictaturii au reuşit să publice numai un compendiu al acestuia, un mic dicţionar, operă pregătitoare pentru marele dicţionar al scriitorilor români, din care apar primele volume abia după 1990. Din păcate Mircea Zaciu şi Marian Papahagi au trecut la cele veşnice înainte de a-şi vedea finalizat proiectatul dicţionar, aşa că opera colectivă a fost coordonată în continuare de Aurel Sasu, ultimul mohican al acestei temerare intreprinderi. Pentru cine cunoaşte activitatea literară (cu dominantă istorico-literară) a lui Aurel Sasu, această carte ar putea fi o surpriză. Pentru înţelegerea ei, adaug că după 1990, Aurel Sasu a făcut mai multe stagii de profesorat în S.U.A., iar în ultimii ani a devenit şi profesor la Universitatea clujeană. Titlul cărţii – Breviter – adverb latinesc - însemnând “pe scurt” – sugerează specificul paginilor adunate în acest volum: unele par notaţii de jurnal, altele meditaţii creştine sau existenţiale, unele par fragmente desprinse din prelegerile rostite în faţa studenţilor, altele satire la adresa unor manifestări megalomane ale unor inşi ce-şi uită cu totul trecutul, şi în sfârşit unele, cele mai frumoase sunt adevărate poeme în proză. Acestea, de bună seamă, vor surprinde plăcut, chiar pe cei care au citit cărţile de până acum ale lui Aurel Sasu. Să exemplificăm. Autorul vorbeşte adesea studenţilor de violenţa (nu numai de limbaj) a românilor de după 1989, despre degradarea civic-morală a unui popor ce se laudă cu un creştinism chiar al etnogenezei sale; într-o călătorie cu trenul paginile par o schiţă caragialescă) observă obedienta linguşire a unor români faţă de străini, faţă de tot ce înseamnă occident; la un simpozion din New York – unde se prezenta Dicţionarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu, acum stabilită de mulţi ani în Occident, dispreţuieşte în limbaj violent literatura României de după al doilea Război Mondial, uitându-şi propriile-i scrieri realist-socialiste; tragedia poporului american din 11 septembrie 2001 este evocată prin reproducerea unui “psalm” trist, afişat într-o expoziţie comemorativă de la Grand Central. Nimeni n-a scris pagini mai emoţionante despre singurătatea Profesorului Zaciu: “L-am văzut adeseori pe Mircea Zaciu în zile sfâşietor de triste. Era, în acele momente, atât de departe de oameni şi atât de străin lumii în care i-a fost dat să respire încât nu-i mai ajungea cerul dinspre sud pentru refugiu. Deschidea primăvara uşa balconului şi privea ramurile înflorite ale vişinului ca pe un miracol al începutului de lume. Atunci petreceam împreună clipe multe fără să vorbim” (v. Cât de singur e un om singur?) Un adevărat poem în proză este Pe câmpiile uitării, despre moartea părinţilor, pagini comparabile cu ale lui Zaharia Stancu din Ce mult te-am iubit sau ale lui Marin Preda despre Bătrâna ţărancă.

Breviter-ul lui Aurel Sasu îl exprimă pe reputatul critic şi istoric literar în tentativa de a se întâlni cu sine însuşi.



Aurel Sasu, Breviter, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara