Biografia şi opera scriitoarelor
Ioana Postelnicu (1910–2004),
Lucia Demetrius (1910–1992),
Maria Banuş (1914–1999) şi
Henriette Yvonne Stahl (1900–1984),
personalităţi arhicunoscute în
perioada interbelică şi postbelică,
se impun a fi recercetate şi recitite de
istorici şi critici literari, din generaţii
mai noi, spre a le revalida imaginea şi
mesajul estetic al creaţiilor lor.
Se cuvine să menţionez, ab initio, că
aceste doamne ale literelor române
au fost descoperite, publicate şi impuse
în peisajul vieţii literare şi culturale de
către criticii şi esteticienii G. Ibrăileanu
şi E. Lovinescu, care au relevat prospeţimea
şi noutatea discursului lor epic şi liric.
Cele câteva epistole, ce se transcriu
aici, întâia oară, demonstrează, încă
o dată, că drumul de la manuscris la
cartea tipărită este, adesea, anevoios,
că talentul şi valoarea, unora dintre
aceste scriitoare, nu au fost receptate
cu obiectivitate şi, unele, printr-o
insistenţă agresivă, au adus prejudicii
instanţelor culturale.
Trebuie să afirm, cu tărie, că ceea ce
este extrem de important în cazul acestor
prozatoare e faptul că au har, talent
şi o temeinică şi asimilată cultură literară.
Epistolele trimise Aidei Vrioni, lui
Pavel Ţugui, Manea Mănescu şi Aurel
Martin se constituie în excelente
documente de istorie literară, din care
cercetătorul şi biograful reţin informaţii
privitoare la destinul unor cărţi.
Aceste câteva gânduri despre cele
patru scriitoare, mi-au fost sugerate de
lectura excelentei cărţi a doamnei Mihaela
Stanciu Vraja – Hortensia Papadat-Bengescu
în oglinda prozei de tinereţe (2015),
în care autoarea rediscută, dintr-o
perspectivă saint-beuviană, începuturile
literare şi confirmările, în timp, ale acestei
prozatoare emblematice din spaţiul
literar naţional.
*
Bucureşti, 27 iunie [1]939
Stimată doamnă Vrioni1,
Întoarsă din străinătate de câteva
zile, am citit, numai acum, în Revista
scriitoarelor şi scriitorilor români,
critica literară2 făcută de domnia
voastră romanului meu Bogdana.
Ţin să vă mulţumesc pentru
aprecierea şi interesul pe care l-aţi
arătat lucrării mele încă de la început,
de la întâile lecturi făcute la domnul
E. Lovinescu.
Rândurile scrise de domnia voastră
despre Bogdana, felul în care vedeţi
eroina, observaţiile asupra subiectului,
asupra stilului etc., mă încurajează
şi mă îndeamnă la viitoare scrieri.
Acceptarea debutului meu literar
de către domnia voastră ca înaintaşă
mă onorează şi mă face să vă mulţumesc
încă o dată din toată inima.
Cu cele mai bune sentimente,
Ioana Postelnicu
*
[Bucureşti], 28 ianuarie 1959
Tovarăşe Ţugui3,
Am încercat de nenumărate ori să
vă prind la telefon ca să cer o audienţă,
dar n-a fost cu putinţă. Aş fi vrut să
vă spun foarte multe lucruri. Cum,
însă, trebuie să renunţ la posibilitatea
de a vă vedea pentru că plec astăzi în
provincie ca să lucrez, din cele multe
trebuie totuş[i] să vă comunic una.
Am dat la minister, la începutul
lui octombrie, o piesă. Tot în octombrie,
tov[arăşul] Virgil Florea mi-a făcut
la ea o unică observaţie de importanţă,
urmând ca cele mărunte să-mi fie
comunicate mai târziu, după ce-aş
fi reparat-o pe cea esenţială.
Am refăcut piesa şi am predat-o,
din nou, în noiembrie. Am întrebat
apoi de soarta ei. Tov[arăşul] Virgil
Florea mi-a răspuns că vom discuta
în curând, apoi că aşteaptă şi părerea
secţiei asupra acestei piese.
De trei săptămâni n-am mai telefonat
eu la minister, socotind că răspunsurile
trebuie să vină şi singure, nu să insişti,
să te rogi, să implori ca să le obţii.
Uneori situaţia de veşnic solicitant
devine prea jignitoare şi apăsătoare
pentru un om, ca să mai poată îndura.
Nu socotesc că o merit. Cred că un
om care lucrează de ani de zile, cu
seriozitate şi perseverenţă, merită
şi o frântură de respect.
Asta ar fi a treia piesă4 pe care o
înmormântez în decurs de un an şi
jumătate. Sunt dispusă să cred că pe
bune motive şi să mă supun lor, dar
cred că e firesc să mi se facă cunoscute
şi mie, şi din timp, nu după o aşteptare
de luni de zile, ca la precedenta.
Vă rog să credeţi, tovarăşe Ţugui,
că şi această intervenţie pe care o fac
acum pe lângă dumneavoastră nu-mi
vine uşor, că mult mai firesc mi-ar
părea ca lucrurile să-şi parcurgă calea
lor cuvenită, şi scriitorul să nu trebuiască
să ceară ocrotire cel puţin odată pe
an şi să turbure cu treburi personale
pe cei care ar trebui să aibă tihnă
să se ocupe de chestiuni generale.
Singurul meu noroc în împrejurarea
de faţă e acela că ştiu că am în
dumneavoastră un prieten şi intervenţia
mi-e mai puţin grea.
Vă mulţumesc,
Lucia Demetrius
[P.S.]
Şi încă ceva, duceţi-vă, vă rog, la
Teatrul Tineretului, la Cuza Vodă şi
Unirea, să-l vedeţi pe Cristel într-un
rol care pe mine m-a emoţionat adânc.
Şi aceasta voiam să vă spun la telefon,
şi uite o adaug aici, nu din slăbiciune
de nevastă, ci cu destulă obiectivitate.
Pentru că anul trecut v-am vorbit despre
el, vreau să-mi ilustrez acum concret
peroraţia de atunci.
Şi iar vă mulţumesc,
L[ucia] Demetrius
*
Bucureşti, 22 octombrie 1965
Stimate tovarăşe Manea Mănescu5,
În aşteptarea audienţei, când aş
dori să vă spun câteva chestiuni legate
de viaţa literară, îmi permit să vă
informez pe scurt asupra următoarelor.
La începutul acestui an, editorul
Pierre Seghers (Paris) a primit de
la poetul Eugéne Guillevic un număr
de poezii ale mele, traduse de el în
limba franceză.
I-au plăcut. I-a comunicat că e de
acord cu editarea unui volum de
versuri al meu, în condiţii similare
cu ceea ce a apărut până acum, şi că
urmează să discute cu partea română.
M[inisterul] A[facerilor] E[xterne]
prin conducerea sa şi prin Direcţia
Culturală se arată dispusă să susţină
editarea acestui volum, prin cumpărarea
unui număr de exemplare. Suma
necesară, din bugetul anului 1965,
există.
Uniunea Scriitorilor a trimis, în
scris, o recomandare, cu aviz favorabil,
Ministerului Afacerilor Externe, pentru
editarea acestei cărţi.
Poetul Eugéne Guillevic nu are
nici o pretenţie materială pentru
tălmăcirile pe care le face. Mi-a
comunicat-o în scris. Copie după
scrisoare se află la M[inisterul] A[facerilor]
E[xterne], Direcţia Culturală.
Pentru ca toate aceste iniţiative
să se traducă în viaţă şi ca Editura
Meridiane să semneze cu Editura
Seghers contractul necesar în
asemenea cazuri, e nevoie de un
aviz din partea forurilor conducătoare
de partid.
Mi-am permis să mă adresez
d[umnea]v[oa]s[tră] cu urgenţă,
deoarece, de ieri, se află în ţară Pierre
Serghes, invitat de Uniunea Scriitorilor,
şi socotesc că ar trebui folosită prezenţa
lui pentru a se ajunge la o înţelegere6
fermă în privinţă editării.
Indicaţiile d[umnea]voastră ar
fi hotărâtoare. Vă mulţumesc anticipat
pentru sprijinul de care, sunt convinsă,
că mă voi bucura din partea
d[umnea]voastră.
Cu deosebită stimă,
Maria Banuş
*
Paris, 13 februarie 1974
Domnule director şi scump amic7,
Pot fi iertată pentru neputinţa
mea de a-ţi fi scris la timp? Dacă da,
atunci te rog să mă ierţi, iar ca
să-ţi fie mai uşor să o faci, îţi voi
spune că am fost bolnavă.
O congestie pulmonară, febră,
tuse, cheaguri de sânge... gripă,
colibacili... etc.
Noroc că am răbdare şi că
dintotdeauna sunt obişnuită să
lupt cu boala, şi, iarăşi noroc că până
acum am reuşit să ies la suprafaţă şi
să... trăiesc.
Pentru mine „a trăi” înseamnă
a lucra, deci foarte repede mă voi
apuca aici de lucru şi apoi la reîntoarcere
în ţară voi lucra acolo.
Sunt conştientă cât m-ai ajutat.
Sprijinul dumitale m-a susţinut, mi-a
dat elan, bucurie.
Îţi mulţumesc şi sper ca şi cazna
dumitale, atât de fertilă, să fie
recompensată cu aceleaşi măsuri.
Din toată inima îţi trimit gândurile
mele cele mai calde,
Henriette Y[vonne] Stahl
[Tovarăşului director Aurel Martin,
Bulevardul Ana Ipătescu, nr. 39,
Editura Minerva, Bucarest, Roumanie;
Henriette Yvonne Stahl, 38 rue Saint-
Sulpice, Paris 6eme, France].
Note:
Originalele acestor epistole, inedite,
se află, prima, la Arhivele Naţionale
ale României. Fond Aida Vrioni, iar celelalte
se găsesc în biblioteca profesorului Nicolae
Scurtu din Bucureşti.
1 Aida Vrioni (1880–1954), publicistă
şi prozatoare. A fondat şi condus Revista
scriitoarelor şi scriitorilor români (1926–1940;
1942–1943).
2 Aida Vrioni – Ioana Postelnicu –
Bogdana în Revista scriitoarelor şi scriitorilor
români, 13, nr. 5-6, mai-iunie 1939, p.
25-26 (Recenzie).
3 Pavel Ţugui (n. 1921), cercetător şi
istoric literar. A ocupat funcţii însemnate
în administraţia de stat.
4 Lucia Demetrius – Cei care rămân
singuri. Piesă într-un act. [Bucureşti],
Editura de Stat pentru Imprimate şi
Publicaţii, 1959, 44 pagini. Celelalte piese
sunt: O să fie nuntă mare. Piesă într-un
act. Bucureşti, [Litografiat], 1959, 37 pag.
(Ministerul Învăţământului şi Culturii.
Casa Centrală a Creaţiei Populare) şi Vlaicu
şi feciorii lui. Piesă în trei acte. Bucureşti, [Litografiat], 1959, 84 pagini.
5 Manea Mănescu (1916–2009),
economist, profesor universitar şi om
politic. A fost prim-ministru al guvernului
României (1974–1979).
6 Maria Banuş – Joie [Traduction].
Préface de Eugéne Guillevic. [Paris],
Pierre Seghers, [1966], 71 pages. (Autour
du monde).
7 Aurel Martin (1926–1990), istoric
şi critic literar. Director al Editurii Minerva
în perioada 1969–1987.
