Numit polar, noul roman poliţist reprezintă fenomenul literar cel mai răsunător în Franţa. Debutul editorial al genului n-a fost tocmai încurajator. Asta se întâmpla în 1970, când un editor curajos s-a decis să-l publice pe americanul James Ellroy. În SUA, genul era deja clasicizat, încă dintre războaiele mondiale. Un critic francez, de altfel, inclusese Şoimul maltez al lui Dashiell Hammett în rândul celor zece romane care „au făcut America”. În Franţa, până cu trei sau patru decenii în urmă, romanul poliţist nu era considerat literatură. Doi editori şi două colecţii au lansat moda polarului de tip american în Franţa: Aurélien Masson cu Série noire şi François Guérif cu Rivages. Cei doi au acordat un interviu revistei L’Express de luna trecută în care, nu doar îşi relatează aventura editorială, dar vorbesc despre modificările de substanţă literară intervenite în poliţistul de ieri transformat în polarul de azi. De exemplu, dispariţia detectivului privat, care, de la Sherlock Holmes şi Hercule Poirot, au dominat scena, înlocuiţi de poliţişti de profesie şi de maşinăria ştiinţifică pusă în mişcare în anchetarea cazurilor.