Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Noi şi restul Europei de Cristian Teodorescu


De cînd a început Campionatul European toţi ne pricepem la fotbal. TVR a luat faţa celorlalte televiziuni, iar ziarele de sport îşi ţin deschise ediţiile pînă tîrziu, să prindă rezultatul ultimului meci al zilei.

Văzînd cum joacă unii, comentatorii noştri se dau de ceasul morţii că echipa României nu e şi ea în Portugalia, să-şi arate muşchii. Asta în timp ce în prima divizie autohtonă se vînd şi se cumpără jucători, la preţul fabricilor privatizate de Muşetescu. Adică jucătorii noştri ar merita ei mai mult, dar nu sunt bani şi uite aşa ajung ei în străinătate, în loc să ţină steagul sus pe meleagurile patriei.

Nu zic că echipa noastră n-a avut şi ghinion, de a rămas să se uite la televizor, dar să nu ne facem că uităm că ai noştri şi-au risipit şansele pierzînd meciuri pe care ar fi trebuit să le cîştige fluierînd. Ne amintim de calificarea pierdută, chipurile, în meciul cu Danemarca, la Copenhaga, cînd am fost egalaţi în prelungiri. Dar meciul de Bucureşti cu aceeaşi echipă a Danemarcei, pierdut cu doi la cinci de echipa lui Iordănescu, tot ghinion a fost? Sau meciul cu Norvegia, în care ai noştri n-au fost în stare să marcheze măcar un gol, dar au primit unul în ultimele minute? Plus că la cum ne plîngem noi de ghinion, cineva care nu ne cunoaşte şi-ar putea închipui că naţionala noastră e nelipsită de la Campionatul European şi de la Mondiale. Or, noi lustruim ecranul televizorului de mai bine de zece ani încoace şi ne tot jelim ghinionul. În tot acest timp se puteau face trei echipe naţionale mai de Doamne ajută cu ce jucători avem. Asta însă cu condiţia să nu ne isterizăm după fiecare înfrîngere şi să nu ne declarăm cei mai tari din lume după cîte o victorie la care nu ne-am fi aşteptat. Povestea asta cu ghinionul ni se trage de la partida cu Germania, mai mult pierdută de nemţi decît cîştigată de ai noştri. După acea "victorie istorică" s-au găsit comentatori autohtoni care au scris că echipa noastră ar trebui să meargă în Portugalia, în locul germanilor. Cu socoteli din astea, dacă îi batem vreodată pe brazilieni într-un amical o să ajungem să credem că merităm Cupa Mondială.

Nouă ne place să ne comparăm cu echipele mari cînd acestea pierd şi cu echipele mici cînd cîştigă. Dacă tot nu ne calificăm, ne mulţumim cu fotbalul virtual, chibiţînd rezultatele altora.

În ultimii ani, echipele noastre de club s-au specializat în fotbalul artizanal. Nu sunt în stare să joace constant, motiv pentru care dau vina pe arbitri atunci cînd pierd sau inventează conspiraţii. În această privinţă nu ne întrece nimeni. Aşa se face că la fiecare început de campionat visăm "primăveri europene", iar cînd e vorba să cîştigăm un loc mai în faţă în vreuna dintre cupele continentului ne apucăm să ne plîngem singuri de milă. Ba că lipsesc banii, ba că nu avem cadru profesionist în campionatul nostru. Încît dacă vreo echipă de-a noastră cîştigă vreun meci cu vreo trupă mai răsărită i se taie picioarele de fericire şi nu e în stare măcar de un egal în retur. Filosofia conspiraţiei ne face să ne închipuim că e ceva putred pînă şi în victoriile noastre internaţionale. Dacă azi cîştigăm, mîine e musai ca arbitrii să fluiere în favoarea adversarilor, ca nu care cumva să se califice o echipă din România în fazele mai de sus ale fotbalului european.

De aceea probabil nu izbutim să înţelegem mare lucru din ceea ce se întîmplă acum în Portugalia. Ne închipuim că arbitrii greşesc cu intenţie, vedem peste tot aranjamente şi, din aproape în aproape, ajungem la concluzia că naţionala noastră ar fi meritat să ajungă în finala Campionatului European, dacă n-ar fi împiedicat-o sforăriile celor care conduc fotbalul pe bătrînul nostru continent.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara