Era un domn,
Nu sta să se tocmească:
Dădea bacşiş la flori
Să înflorească.

Le mituia pe toamne
Să se facă,
Prin plopii lui,
Că au uitat să treacă.

Când bani de mituit
N-a mai avut,
S-a dus în Cer
Să ia un împrumut.