Dacă... Ciao ar fi fost un bărbat bine, cu engleza făcută la Oxford, şi cunoscând pe din afară replici din Shakespeare, invitat la masă, cum a şi fost, de regina Elisabeta a doua, schimbând la desert, făcând împreună cu ea, peroraţii din Henric al cincilea, spre necazul Lenii, de alături, o chimistă rămasă la CODOI (CO2) şi care îl vedea pe bărbatu-său, în închipuire, nu preşedintele, ci regele României, sadea; (în timp ce el se ştergea cu deştele, uşor, de faţa de masă fină de Olanda, dându-şi în petic, - cum a şi făcut-o, - ar fi rămas tot Ciao întâi, regele drag al românilor...
Şi ce dacă?!... Poporul, cu gura lui slobodă, nu şi-o şterge şi pe-a lui, gura!, de ce apucă?...
Românu-i monarhist, domnule!
Deşi, cu regii e aşa: după ce îi detronează (toţi cetăţenii lumii, revoluţionară) şi îi împuşcă şi îi ghilotinează şi îi lichidează, cum pot, poporului i se face milă de ei, şi îi regretă.
Transformat în metaforă, substantivul acesta, râvnit acum de toată mitocănimea română înduioşată, este folosit în mod mercantil, la gradul superlativ, deocamdată.
Avem, de exemplu, regele cremei de ghete, care lustruieşte cel mai bine; avem regele berei, cea mai spumoasă; avem regele bumbacului; unde creşte el; avem... regele fotbalului!
Pe Ghiţă-n sus şi Ghiţă-n jos!... O fi el aşa şi-aşa, da' nu contează.
De 'telectuali, sîntem sătui! Şi presa, toată ziua: Regele Ghiţă!... Să vie Ghiţă, că altfel nu ne calificăm!...
Nu regula de trei simple ne trebuie nouă, acuş... L-ai văzut pă Ghiţă ce face el cu mingea aia?...
Chit că trebuie să fii, ca antrenor, deştept foc. Or, marele,... Regele Ghiţă... şi împărţirea se zice că o cam încurcă...
Acum, e drept: ce rege ai, aia eşti!... Să nu ne mai mirăm. Dacă acest "rege" o dă iar în bară, în final, îl încoronăm pe următorul, că abia aşteaptă.
Dar, să dăm mai întîi citire apelului susţinătorului viitorului monarh din Dinastia Războinicilor Ecleraţi...
MAJESTATEA MÂRLĂNIEI VOASTRE,... (începe apelul)...
După ce se scrie numele cu majusculă şi cu trei binecuvântări liturgice, una în greacă, alta în slavonă (???) şi a treia într-o românească voievodală, greu de priceput, urmează supradenumirile ce i le va da în viitor istoria, deocamdată nescrisă, dar pe cale de a fi, grămăticii fiind gata angajaţi, ori tocmiţi, cum spune MÂRLĂNIA SA...
..."Cel cucernic,... temător de Dumnezeu,... făcător de pomeni pentru bunăstarea bunilor şi drept credincioşilor creştini şi membrii ai Partidului înaltei Sale MÂRLĂNII... (mai urmează alte titluri); apoi, comprehensibil, devine restul, pe care îl redăm...
Şi dacă nici anul ce vine nu cucerim cupa mondială de fotbal, care a României trebuie a fi, şi nici campionatul Europei, că de aia intrarăm în dânsa, mă jur, uite-aşa (îşi face o cruce mare peste pieptul său păros, rostind, la microfon, un bubuitor Tatăl nostru)... şi încruntând din sprâncene, zbiară ca la o turmă de capre nedisciplinate:
Şi nu uitaţi, Români, a noastră va fi gloria şi lumea aceasta făcută de Dumnezeu şi pe care noi trebuie să o îndreptăm - voi merge mâine şi voi repeta ce zic acuşa şi la Muntele Athos (şi iar îşi făcu o cruce sărutând nu se mai văzu ce...).
