La zece ani de la moartea fostei directoare de la „L’Expres” s-au publicat mai multe cărţi, între care un fel de autobiografie socotită pierdută şi o evocare biografică datorată unei jurnaliste care i-a luat bătrânei doamne în pragul morţii un interviu excepţional. Colaboratoare şi iubită a lui Jean- Jaques Servan-Schreiber, fondatorul „Express”-ului, Giroud a fost o mare editorialistă, cu un verb exact, deşi deseori teribil, a avut parte de glorie, dar şi de contestaţii violente, căzând pradă depresiilor, mai ales după ruptura dramatică de un Servan-Schreiber întors de nerecunoscut din războiul din Algeria, care a împins-o la un pas de sinucidere. Imaginea fixată în ochii contemporanilor a rămas însă aceea a unei femei cu nervi de oţel şi necruţătoare cu prietenii, ca şi cu neprietenii. Scurta autobiografie scrisă în 1960 şi tipărită abia azi proiectează asupra jurnalistei o lumină complet diferită de aceea moştenită de la contemporanii ei din deceniile trecu