Finala de la Wimbledon fără
Djokovici şi finala de la Paris
fără Ronaldo, iată două
întâmplări nefericite,care
ne-au răpit plăcerea supremă
a unor căderi de cortină pe
măsura prestigiului celor două
competiţii. Chiar şi cu aceste regrete,
trebuie să recunoaştem din nou
frumuseţea sportului de cea mai
bună calitate, capabil să umple până
la refuz tribune consacrate, trezind
pasiunea, bucuria şi/sau suferinţa
zecilor, sutelor de mii de suporteri.
Perfect valabil şi pentru noi, care
am suferit pentru eliminarea Simonei
Halep, în sferturile de la Wimbledon,
şi mai ales pentru umilinţa din jocul
cu Albania, de la CE. Dacă,însă, Simona
are şi vârsta şi valoarea de a-şi relua
parcursul victorios, naţionala de fotbal
se află în faţa unui viitor tot mai opac.Mai
bine spus, deriva continuă. Sau abia
începe, dat fiind adevărul de neînţeles
că în fruntea Federaţiei Române de
Fotbal sunt acceptaţi oameni care nu
au cu fotbalul nici în clin, nici în mânecă!
Iar ei nu fac altceva decât să dea impresia
că lucrează, controlând însă toţi
banii, după bunul lor plac, pentru
a-şi asigura traiul pe vătrai, cu salarii
de mii de euro, premieri consistente şi
plimbări internaţionale lipsite de
ceea ce se numeşte obiectul muncii.
Mai mult chiar, aceşti rentieri parazitari
au eliminat, rând pe rând, veritabilii
oameni de fotbal din federaţie, încearcă
să impună reguli şi pentru investitorii
privaţi ai cluburilor, ignoră mai nou şi
LPF, şi Comisia tehnică, tratând totul
ca pe propria lor prăvălie. E drept, sunt
bani buni la mijloc- vreo 8 000 000 de
euro s-au cam volatilizat – dar, dacă
tot au scos din joc profesioniştii români,
erau obligaţi să recruteze forţă de muncă
din străinătate. Aşa s-a ajuns la învierea
din morţi a lui Christoph Daum, un
flăcău leat cu Iordănescu, retras la
pensie de doi ani şi mai bine, pe care
palavragiul de Burleanu l-a ales
după mintea şi priceperea lui. Adică,
de doi ani bătuţi pe muchie, nu se
găseşte în toată Germania o echipă care
să-i ofere lui Herr Daum un supliment
la pensie, pentru o bătrâneţe liniştită,
şi vine caraghiosul ăsta de la Bucureşti
să-i dea pe mână naţionala României!
Dar nu pentru vreun turneu geriatric,
de old-boys, ci tocmai pentru preliminariile
Cupei Mondiale! Mă umflă râsul şi la
gândul că, urmând să colaboreze şi
cu „tata Puiu” – care va primi noi
însărcinări în cadrul FRF – herr Daum
îi va împărtăşi şi acestuia secretul că
naftalina (Nafthalen) a fost descoperită
de un chimist german. Vor avea timp
berechet să stea la taifas, mai ales că
noul selecţioner al naţionalei noastre,
arvunit pe bani grei până în 2018
(550 000 euro pentru fiecare an), a
prevăzut punctual în contractul cu
federaţia să-i angajeze şi un profesor
personal de limba română. Asta pe
lângă secundul său tradiţional, belgianul
Rudi Verkempinck, care presupun că
va avea şi el o lefşoară, ca şi un translator
momentan obligatoriu, ca să nu mai
vorbim despre preparator fizic, echipă
medicală, şofer personal ş.a.m.d. Mă
şi mir că noul fusball-trainer nu a cerut
şi bilete la băi, la Herculane sau
Călimăneşti, pentru tratarea afecţiunilor
mai vechi sau mai recente, asupra cărora
presa internaţională a zăbovit la ora
scandalului intitulat generic „Cocaina”.
Totul reprezintă emanaţia gândirii de
tip corporatist a specialistului în securitate
Răzvan Burleanu, care poate fi citat pe
Ordinul de zi pentru acest cadou făcut
fotbalului românesc. Şi, drept dovadă,
îl citez pe el însuşi,din zicerea publică
făcută la ProTV: „Rolul meu, ca preşedinte
de federaţie, este să gândesc un sistem
care să funcţioneze…!”
Dar, ce Doamne iartă-mă funcţionează,
că Albania ne-a făcut de ruşine,
majoritatea echipelor de club autohtone,
de pe prima scenă, trăiesc ca vai de
lume, iar vremelnicul preşedinte al
federaţiei şi slujbaşii lui huzuresc
pe banii extraşi exact din ceea ce
Burleanu denunţa a fi „mlaştina fotbalului
românesc”?! Mă tem că în mlaştina
asta tocmai a plonjat şi un neamţ.
Revăzut şi adăugit!
