Alain Resnais a făcut un film după Eurydice de Jean Anouilh. Iată că Marc Paquien pune în scenă la teatrul Vieux-Colombier din Paris Antigona aceluiaşi. Interesul pentru piesele scriitorului, datând din timpul Ocupaţiei, este considerabil după ani buni de uitare. Am putea lua lecţii de la francezi care nu-şi uită niciodată de tot scriitorii. Ieri, Feydeau, azi Anouilh, sunt urcaţi pe scenă, în straie noi, în interpretări noi, ca să nu mai vorbim de viziunea regizorală, mereu alta. Piesa lui Sofocle era o tragedie. A lui Anouilh e aproape o parodie a situaţiei originare. Regizorul actual redă acţiunii din piesa lui Anouilh o parte din seriozitatea tragediei greceşti, mutând-o în lumea noastră, nici ea lipsită de conflicte între spiritul de datorie şi compromisul, nu religios, ci politic. Actuală, mai degrabă, decât actualizată, piesa din 1944 face faţă cu bine exigenţelor publicului contemporan, mult mai aproape de a înţelege compromisul decât datoria, lipsit cum e de reperele morale din antichitatea greacă, de care nici Anouilh nu face mare caz. Oricum, mai puţin decât regizorul Marc Paquien şi actriţa Françoise Gillard, care o întruchipează pe Antigona.