Stimate domnule Lucian Raicu,

"atalia se îmbujoră toată (s.n.) şi tăcu." Obişnuit, Natalia e mereu, tam-nesam, "îmbujorată". Însă acum se întîmplă altceva. Turgheniev, fiţi sigur, se gîndeşte şi se referă la "toată" Natalia, nu numai la faţa ei şi-i vede, pe lîngă obraji, şi fesele "îmbujorate" de emoţie! Iar Rudin, la 35 de ani, credeţi că privea altfel?

"Natalia se opri apoi, dar nu se întoarse (s.n.)". Ce intuiţie din partea ei! Vă amintiţi: Rudin o strigă după ce ea îşi smulge mîna dintr-a lui şi pleacă. Rudin are 35 de ani. Natalia 17 ani. La ce se uită un bărbat de 35 de ani cînd are în faţă, la cîţiva paşi, o fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeţi, stimate domn, răspundeţi! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că ştia şi vroia asta!

Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simţămintele care se treziseră deodată (şi adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă:

Cert e că Natalia

Îşi arată Talia

Şi mai jos puţin

Domnului Rudin!

Hop-şa! Hop-şa!!

"Natalia îşi ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopţii, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoţie, avea o înfăţişare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin şi fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfăţişare minunată". Şi ştiţi ce-i spune? Bănuiţi măcar? Virgina Natalia, în atmosfera dulce-lunară, arătînd ca un înger, răspică următoarele cuvinte, scurt pe doi: - Să ştii... voi fi a ta! "- O, Doamne! exclamăm împreună cu Rudin; asta vrea să se fută!! "Dar Natalia îi alunecase din mîini şi plecase". Şi iată-l pe Rudin lăsat baltă şi-n erecţie în boschetul gingaşei întîlniri. Natalia ştie ce-nseamnă s-aţîţi, mai întîi verbal, un bărbat!

Natalia, în călduri, îi mai dă o şansă lui Rudin: întîlnirea "de la iazul lui Avdiuhin, în dosul păduricii de stejari". Dar Rudin nu se dovedeşte a fi Marele Cal!

După plecarea precipitată a lui Rudin, Natalia are o discuţie cu maică-sa, apoi iese din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei şi se gîndi: "Îmi seamănă... va fi pătimaşă... Mais elle aura moins d^abandon..." Deci ea fusese şi mai şi! Avem certitudinea imediat. Căci iată ce face Doria Mihailovna după ce-şi dădăceşte fiica. "Îndată ce guvernanta plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o linişti... se pricepea atît de bine s-o facă!" Această ultimă frază, cu echivocul celor trei puncte din mijloc şi aluzia libidinoasă de cuvinte ce-o încheie, e edificatoare. Ce n-a reuşit fiica, realizează rapid, mama!!

Cu stimă şi exegeză,
Emil Brumaru
30.VII.1980