Dacă nu e o coincidenţă, atunci cu atît mai remarcabil mi se pare: la centenarul Marelui Război, Editura Humanitas publică o carte extraordinară, aşteptată de multă vreme de cei interesaţi. Este vorba de Jurnalul de război (1916-1917), vol. 1, de Regina Maria, tipărit acum pentru prima dată, integral, în traducere românească.
Să precizăm că titlul a fost dat de îngrijitorul ediţiei, profesorul Lucian Boia, cel care ne oferă o variantă extrem de îngrijită a textului, însoţită de note sintetice absolut indispensabile. Varianta românească, de mare acurateţe, e semnată de Anca Bărbulescu.
Aceste însemnări care încep cu izbucnirea Primului Război Mondial inaugurau de fapt aventura insolită şi temerară a Reginei României – şi anume notarea regulată, cu exactitate maniacală, a activităţii sale zilnice, operaţiune ce se va întinde apoi pe parcursul întregii vieţi a autoarei. Un fel de „însemnări zilnice” maioresciene, la fel de pasionante ca şi cele din secolul precedent.
Posedăm astăzi monografii documentate şi solide consacrate Marelui Război, ca şi o cantitate notabilă de studii aparţinînd istoricilor, sociologilor şi literaţilor; Jurnalul Reginei le lasă pe toate în urmă. Nimeni nu a descris participarea României la conflictul mondial cu o acuitate şi cu o precizie comparabile – şi nici nu o va mai putea face, deoarece mărturiile participanţilor direcţi la evenimente s-au epuizat, devenind tot mai preţioase pe măsura trecerii anilor.
De îndată ce România intră în război, Regina începe să noteze, cu meticulozitate pur englezească, activitatea ei de fiecare zi, presimţind poate că asemenea pagini vor avea cîndva importanţă capitală. Exactitatea faptelor consemnate în Jurnal nu poate fi pusă la îndoială: ar fi fost imposibil ca cineva care notează zilnic (cîteodată şi de mai multe ori pe zi) ce a făcut în precedentele 24 de ore să inventeze ceva sau să fantazeze; mai ales că autoarea pune pe prim-plan faptele concrete şi verificabile, păstrînd comentariile proprii doar pentru ocazii speciale.
O paranteză. Propaganda antimonarhică a regimului comunist nu a cruţat pe nici un membru al familiei regale. Un poet realistsocialist din anii ’50, de altfel talentat şi cultivat, a împins excesul de zel pînă la a se ocupa de viaţa Reginei Maria în timpul Marelui Război. Sub pana bardului de ocazie, Marcel Breslaşu, refugiul la Iaşi în teribila iarnă a lui 1917 se transformă în prilej de caricaturizare a regalităţii. Poemul său În tîrg la Iaşi. 1917 depăşea toate limitele convenabile vorbind despre Regina Maria. Cum a arătat de fapt fiecare zi a Reginei în timpul refugiului la Iaşi şi ce se întîmpla în spitalele vizitate de ea zilnic aflăm cu lux copleşitor de amănunte din Jurnalul publicat acum. Dacă ar fi putut citi măcar cîteva pagini din această carte, sunt convins că poetul Marcel Breslaşu n-ar mai fi scris niciodată poemul În tîrg la Iaşi. 1917. Închidem paranteza.
O închidem şi pentru că începe o epopee cumplită, relatată nu de vreun scriitor al Curţii Regale, ci de Regină însăşi. Poate din cauza asta a avut infernul rareori contururi atît de precise. Un poet de Curte ar fi fost conven- ţional şi plictisitor.