De citit în RAMURI nr. 9 articolul semnat de Adrian Popescu, Literatura de ingrediente: „Ideologia corectitudinii politice pretinde relativizarea tuturor criteriilor clasice de a ordona valoric diversitatea: marginalul trebuie să devină central, iar ab-normalul să fie luat drept normă. Aproape ai spune că lucrurile tradiţionale s-au răsturnat valoric, de un timp, ele se supun unor noi judecaţi generale inversate. Relativizarea grilei axiologice în aproape toate domeniile (nu şi în ştiinţe) ne-a dus şi la negarea criteriului estetic în artă, unde este considerat de unii inactual sau, oricum, insuficient, fiind înlocuit, nu completat, cu cel socio-politic. Ideologicul se pare că a revenit în forţă. Literatura se resimte, bineînţeles, de pe urma acestor mutaţii culturale majore. Nu ne mai plac romanele lungi şi poeziile «luminoase». Vrem romane sub 200 de pagini (cum au afirmat net, pe net, studenţii din anul doi de la Facultatea de Litere X) şi poeme atroce, neapărat cu imagini din viaţa noastră intimă, fiziologică, nu impersonală şi ideală, vrem coşmaruri, nu vise, eventual doar vise negre.” Am reprodus doar începutul acestui text care reprezintă o analiză nuanţată a stării la zi a literaturii. Sigur că da, cei care au contribuit la stricarea criteriilor şi la impunerea „noii ordini” nu vor aprecia micul eseu, considerându-l, probabil, o dăscăleală agasantă. Aceia se înşală, neîndoios, dar ei nu ştiu asta. Mai reproducem un scurt pasaj, de privit cu luare aminte: „Numai că în lumea noastră de-structurată de media, fluidă, de consistenţa apei nămoloase, imaginea e dominantă, iar manipularea realităţii a ajuns ceva obişnuit, mai mult, acceptăm orice nerozie, ne-am obişnuit aşa de uşor cu nedreptatea minciunii încât nu mai reacţionăm imediat.”