Acesta este titlul unui documentar făcut de Discovery Channel cu intenţia vădită de a arăta lumii că nu toţi musulmanii sînt răi ca ăia de-au făcut ce-au făcut la 11 septembrie. Toţi cei prezentaţi sînt oameni aşezaţi la casa lor, serioşi, muncitori, de succes chiar, care-şi văd de treaba lor. Cel care e broker, deja cu casă frumoasă şi maşină trăsnet la scară, cu familie extinsă - trăind la un loc părinţi, copii şi-o nevastă luată prin căsătorie aranjată (că doar el e băiat cuminte, ataşat tradiţiei!) - nu tranzacţionează în industria alcoolului şi a tutunului, c-aşa-i zice religia lui. Adil, proprietarul unui ditamai supermarket, ne asigură că dacă ar trebui să iasă la luptă, el pentru America ar lupta, pentru că, potrivit religiei lui, el trebuie să lupte pentru ţara care-i hrăneşte familia. Un rapper negru, acum şi el devotat religiei sale, compune o muzică ce nu îndeamnă la nimic rău (violenţă, droguri, dezmăţ etc.), ba din contră. El a fost foarte fericit cînd Preşedintele Bush a luat apărarea musulmanilor din America într-un discurs în faţă întregii naţiuni. Ce să facă şi bietul Bush?! Se putea el dezminte, tocmai acum? Doar e conducătorul celei mai libere şi mai multiculturale dintre societăţile lumii, pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Şi aici documentarul cu pricina insistă - doar asta e mîndria lumii americane şi scopul acestui documentar, s-o "repereze" cumva -, cu o viziune din interior, pe modul în care aceşti emigranţi trăiesc în America cu propriile lor tradiţii, cu propriile lor mentalităţi, ca nişte oaze avînd o viaţă independentă, după legi proprii, dar a căror apă care le hrăneşte este peste tot religia musulmană. Ei sînt acum nişte oameni liberi, fericiţi şi mulţumiţi cu viaţa lor construită după voinţa şi convingerile lor proprii şi care nu au de gînd să plece nicăieri de acolo, aşa cum mărturisesc deschis şi răspicat în acea parte a documentarului despre modul cum au fost trataţi după evenimentele din septembrie. Îşi dau seama că în ţările lor de origine n-ar fi putut realiza standardul de viaţă de acolo.
Foarte de înţeles toate aceste lucruri, totuşi, cînd vine vorba despre "redescoperirea", despre "revelaţia" importanţei păstrării valorilor identitare a acestor emigranţi în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbaţi intervievaţi (alături de numai o femeie!) s-au confesat că înainte de a se căsători cu femei provenind din propria cultură şi de a înţelege valorile islamului au fost cam afemeiaţi. Cu alte cuvinte, s-au folosit de femeile americane, au profitat de cultura acestora, bună sau rea cum este, pentru a traversa o anumită etapă a existenţei lor, găsindu-şi în cele din urmă împlinirea şi respectul de sine în supa proprie din care au ieşit, cultura etniei lor. Lărgind evident cercul, nu cumva, această fericire a acestor emigranţi, la nivel material, social şi spiritual se clădeşte tocmai pe exploatarea drepturilor şi libertăţilor pe care acea lume le pune la dispoziţie tuturor? Noii veniţi nu trebuie să se schimbe şi să se adapteze lumii care-i adoptă pentru a supravieţui: ei sînt acceptaţi şi bine primiţi aşa cum sînt! E în firea emigranţilor ca, o dată ce se depărtează de cultura proprie, să-i descopere, la distanţă, "binefacerile", punctele "bune" sau care cel puţin îi convin lui în noile circumstanţe. Probabil datorită ochiului critic cu care permanent percep noua realitate în care pătrund cu scopul bine conştientizat de a o exploata la maximum în interes personal.
Politically incorrect şi revoltător pentru cum mă aşteptam eu să pună problema o producţie Discovery Channel mi
s-a părut prezentarea discursului unei singure femei musulmane alături de atîţia bărbaţi. Ea şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu oprimarea femeii în lumea islamică. Nici vorbă de aşa ceva! Baticul din capul ei, crede ea, îi dă respect, prestanţă şi o face şi mai iubită de soţul ei. Munca ei în America este să-i convingă pe cei cu care vine în contact că nu e deloc de compătimit din acest punct de vedere şi că mult mai oprimate, mai subjugate sînt femeile care trebuie să ţină pasul cu modele, cu chirurgia plastică, cu sălile de fitness, mereu în competiţie unele cu altele, mereu nesigure şi neliniştite. Iată, mi-am zis, o femeie mai fericită, mai fără angoase, care, aşa urîtă, nefardată şi cu un batic negru pe cap, nu trăieşte cu disperarea că, după ce şi-a investit ani buni din viaţă alături de un om, acesta o va părăsi într-o zi pentru o alta. Un caz de-a dreptul de invidiat, o pledoarie interesantă pentru islam, un punct de vedere asupra lumii care o găzduieşte şi în mijlocul căreia trăieşte.
Iată doar cîţiva musulmani din America! Şi o încercare de reabilitare a comunităţii musulmane în America printr-un adevăr trunchiat, printr-o fărîmă de adevăr! Cam dezamăgitor pentru un canal de prestigiul lui Discovery.