În cea mai întinsă parte a ei,
lirica anilor 1941 – 1944
este un amplu poem elegiac,
un recviem polifonic, o litanie
funebră. Pe nesfîrşitele
drumuri ale războiului,
mulţimea celor căzuţi a
semănat stepa cu morminte fără
număr: „Atîtea cruci, atîtea căşti
adorm/ Sub straiul lunii, pe pridvor
de zări;/ În peisagiul stepei,
uniform,/ Am însemnat spre Răsărit
cărări.// Peregrinînd pe drumul
nimănui,/ Un alt prieten n-ai de
ce s-adăşti:/ Pe margine de albe
cărărui/ Răsar atîtea cruci, atîtea
căşti.” (C. Amărăscu, Atîtea cruci,
atîtea căşti…1)
V. Voiculescu glorifică un cimitir
al eroilor: „Privesc adînc cum Soarele
închină/ Podgoria de cruci suind senină/
Pe dealurile luate cu asalt,/ Cum
fumegă tăcerile… Năvalnic/ Acolo sus
pe strălucitul Dalnic/ Mă-mbată vinul
gloriei înalt.// Ce-i nemurirea? Veşnica
zăbavă/ Amestec viu de moarte şi de
slavă/ Eroii-n cer duc rădăcini de lut/
Îi cheamă jos un dor, o strîmbătate/
Dau suflet drepturilor încălcate/ Şi
fulgeră de unde au căzut.” (Strofe
pentru un „cimitir al eroilor” 2)
Pe cîmpul înţesat de cruci vor
răsări culorile drapelului naţional:
„Dormiţi în liniştea din ţintirim,/
Dormiţi sub troiţa de la răscruci…/
Pe cîmp au înflorit atîtea cruci/ C-avem
în veacuri ce să pomenim!...// Din
ochii-nchişi vor înflori cicori,/ Din
osul vostru grîu îmbelşugat/ Şi maci
din sîngele ce l-aţi vărsat/ Ca să urziţi
pe holde trei culori.”/ (D. Iov, Închinare
ostaşilor 3)
O superioară vibraţie emotivă
imprimă temei plînsul logodnicelor
îndoliate: „Ţărîna voastră dulce de
logodnici/ Aţi dăruit-o stepelor pustii./
Ţărîna voastră stelele-o sărută/ Din
recile lor candele-argintii.// Şi ochii
voştri, ce-au privit cu dor/ În clipa
ultimă, de despărţire,/ Sunt flori acum
crescute-n vreun răzor/ Pierdut pe-a
Ucrainei nesfîrşire.// Şi-atîtea mîni
aşteaptă tînjitoare/ Căldura mînii ce
le mîngîia,/ Atîtea degete subţiri,
fremătătoare,/ Inelul fin – ce nu-l vor
mai purta…” (Cornelia Buzdugan -
Haşeganu, Ţărîna voastră 4)
Alte poeme descriu nemijlocit
ritualul funebru dedicat celor căzuţi:
„L-am îngropat unde a căzut la mitralieră,/
Logodnicii cu scrisul mic noi i-am
trimis inelul,/ Şi-a plîns de frumuseţea
morţii lui şi colonelul,/ Dosindu-şi
lacrimile sub vizieră.// Cum adunam
ţărîna cu-a palmelor lopată,/ Au început
şi tunurile să bată trist./ Plîngea tot
regimentul pe un teterist*/ Parcă ar
fi murit un comandant de armată.”
(Sergiu Matei Nica, Închinare pentru
un teterist 5)
Este surprins într-un rînd, cu nota
lui specifică, şi ceremonialul funerar
al germanilor: „Cîteodată, unul de-al
lor se poticnea şi cădea / În drumul
viclean, necunoscut./ Camarazii
lui îl aşezau, cuminte, în lut,/ Se
aliniau neclintiţi, ca la paradă,/ Şi
cîntau frumos ceva, ca un psalm, ca
o baladă: / «Ich hatt’ ein’ Kameraden…»”
(Horia Niţulescu, Baladă pentru
camarazi 6)
Peste ultimele clipe ale rănitului
murind pîlpîie amintirea locurilor
natale: „Aproape, munţii se îmbracă
în tinere, clare zăpezi,/ Dar ochii tăi
odihnesc undeva pe o fereastră cu
flori./ Iată o gîrlă şi casa – casa pitită-n
livezi…/ Gemi, camarade? … Ştiu: te
cheamă un zvon de ascunse viori.//
Şi vei pleca încet, ca într-o recunoaştere,
în recea minune…/ Pe casca pustie
şi puşca rămasă-n străinul hotar,/
Ninsorile vor îngenunchia curate,
ca nişte fecioare la rugăciune…//
Auzi?... Tunul se aude departe, departe
şi rar.” (Teodor Scarlat, În Caucaz 7)
Alteori, poeţii îşi anticipează ei
înşişi propriul sfîrşit şi destinul
postum: „Vor bate vînturi peste
mine-n şir/ Şi-or trece rîndunici spre
România,/ Vor trece berze mari de
tibişir,/ Iar eu m-oi prăfui-ntr-un
cimitir/ Pierdut prin vreo cătună din
Rusia.// În loc de craiovene primăveri/
Şi toamne lungi cu sînurile pline,/
Îmbărburate cu blajine seri/ Numai
zăpezi dormi-vor peste mine.”
(I.D. Pietrari, Poetul a căzut în
Rusia 8); „Ce frumoasă va fi moartea
mea,/ Albă, ca o amforă de nea,/
Printre stele palide zburînd,/ Peste
lume voalul fluturînd,/ Ca un dans
pierdut în peruzea,/ Ce iubită va fi
moartea mea!...//[…] Scutură-se pomii
de ninsoare/ În noroiu-mprăştiat
pe drum,/ Moară florile şi niciun soare/
Nu-şi mai scoată lujerii din fum./ Dar
o zi din toate cîte sînt/ Fie-mi dat
să am mai fericită,/ Ziua-n care iar
voi fi pămînt,/ Ziua-aceea încă netrăită.”
(Constantin Salcia, Cîntec pentru
moartea poetului 9)
În pojarul războiului nu se mistuie
doar oamenii; jertfa unei făpturi fără
grai inspiră o stranie elegie: „Un
trăsnet, şi ţărîna ţîşneşte-n cascade,/
O, anii, anii noştri de vis, camarade!//
Dar moartea nu vrea să ne muşte.
Trecu, trecu…/ Eu ridic priviri pe
marginea gropii – şi tu:/ privim amîndoi.
Ni-s ochii în lacrimi. Ce trist !/ Arbustul
de sus sîngeră sînge alb. Ce trist!//
Muri – ce tînăr şi el! pentru noi ca un
Crist.” (Al. Gregorian, Cîntec pentru
un arbust 10)
Într-un tîrziu, morţii se confundă
cu ţărîna în care odihnesc, zămislind
în ea o vegetaţie nemaintîlnită: „A
crescut o nouă primăvară peste
ei./ Sunt nişte flori ciudate pe
aici,/ Cum stepa n-a mai văzut
niciodată,/ Şi pămîntul se-nfioară
cînd le simte crescînd/ Din fiinţa lui,
streine şi tulburătoare.// […] Triştii,
palizii mei camarazi !/ Se desfac ades
din somnul lor de scrum/ Şi vin în
cete mari lîngă mine,/ Lîngă masa
mea, lîngă scaunul meu,/ Umbrele
lor mă-mprejmuie tăcut,/ În lungile
mantale de fum./ Sunt osteniţi de
trudă şi de drum.” (Horia Niţulescu,
Ceata umbrelor 11)
Note:
* Teterist – tînăr cu termen redus
(TTR), scutit pentru studii de o
parte a stagiului militar.
1 „Gîndirea”, XXI, nr.10, dec. 1942,
p.557-558.
2 „Gîndirea”, XX, nr. 10, dec. 1941,
p.521.
3 D. Iov, Covor basarabean, ediţia III,
1943, p.152.
4 Cornelia Buzdugan - Haşeganu,
Chenar pe marginea războiului. Versuri.
Braşov, Institutul de arte grafice „Astra”,
1942, p.11.
5 Sergiu Matei Nica, Furtuni pe Nistru.
Versuri. Editura „Cuvînt moldovenesc”,
Chişinău, ş1944ţ, p. 109-110.
6 Horia Niţulescu, Drumul soarelui.
Poeme de război. Colecţia „Luceafărul”,
Bucureşti, 1944, p.48.
7 Teodor Scarlat, Vatra magilor. Poeme.
Editura „Cartea Românească”, Bucureşti,
1943, p.59.
8 I.D. Pietrari, Carte cu eroi. Tip. „Finanţe
şi Industrie”, Bucureşti, 1942, p.8.
9 „Vremea”, XV, nr. 701, 6 iunie 1943,
p.7.
10 Al. Gregorian, Poeme pentru cruciaţi.
Cugetarea, Georgescu – Delafras,
Bucureşti,1943, p.80.
11 Horia Niţulescu, op.cit., p.63, 65.
