[Printre scritorii Noului roman] eram singurul profesor. Onestitatea mă obliga să situez ceea ce scriam eu sau cceea ce scriau ceilalţi în raport cu ceea ce se întîmplase sau cu situaţia generală în care apăream noi. Sper că am adus cîteva noutăţi. Dar cred că am adus mult mai multe noutăţi după perioada mea romanescă decît în timpul ei. Iar dacă am adus ceva nou, asta dovedeşte că am fost antrenat de elanul noutăţilor care se face simţit din străfundul veacurilor.

Am fost foarte criticat de-alungul vieţii. Am scandalizat mult. De aceea am avut nevoie de complici. Contemproanii nu îmi ajungeau. Unii m-au ajutat, dar tot nu era suficient. Aveam nevoie de respondenţi „mult mai bine plasaţi”… De aceea am scris atîtea eseuri critice.

Unul din modurile cele mai importante de a acţiona asupra realităţii este recursul la limbaj.

Deschid uşa de hîrtie… Ce adîncime!