Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Metroul lui Ceauşescu de Cristian Teodorescu



În ultimele luni merg zilnic cu metroul. Aşa am aflat, dintr-o reclamă că trenul de sub Bucureşti împlineşte în acest an un sfert de secol. Cum reclama aceea se distribuie cam tuturor celor care intră în subteranele metroului, am auzit tot felul de frînturi de discuţii despre cel care a făcut metroul: Ceauşescu.

În marea lor majoritate aceste discuţii porneau de la ideea că dacă n-ar fi fost Ceauşescu n-ar fi fost nici trenul subteran. Am mai auzit însă şi interpretări în care meritul revenea comunismului, pe care degeaba îl înjurăm azi, fiindcă "a făcut realizări pentru oameni".

Amîndouă aceste interpretări au ca punct de pornire propaganda totalitară care continuă să-şi facă efectul în România după 15 ani de la căderea ceauşismului.

Totuşi primul metrou din lume a fost construit la Londra, într-un regim capitalist pur sînge. Şi pînă la metroul de la Moscova lui Stalin, la Budapesta capitalistă exista un tren subteran...

Marele defect al capitaliştilor care au inventat metroul e că nu şi-au inventat şi un aparat de propagandă pe măsură.

Altfel nu-mi imaginez cum intelectuali occidentali s-au putut declara entuziasmaţi de metroul stalinist ca despre o mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în ţările lor de baştină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus.

În ceea ce ne priveşte ideea construirii unui tren metropolitan a apărut între cele două războaie mondiale, în scurtul interval de avînt economic al României. Tot atunci, de altfel, s-a născut şi ideea Canalului Dunărea-Marea Neagră. Nimănui nu i-a trecut însă prin cap, între cele două războaie, că o idee interesantă economic va fi transformată într-un Gulag de regimul comunist care a preluat-o.

Propaganda comunistă de la noi s-a străduit să ne convingă de faptul că a preluat o ţară înapoiată economic pe care a împins-o din greu spre progres.

Nu sunt un proslăvitor al trecutului, dar o ţară care construieşte un pod precum cel de la Cernavodă la doar cîţiva ani după ce îşi proclamă independenţa şi care are forţa economică de a ridica în Capitală edificii publice precum Universitatea sau clădirea CEC-ului sărind secolele în cîteva decenii nu e chiar un bantustan adus de comunism la nivel de ţară europeană.

Carol I, sub conducerea căruia România a sprintat spre modernizare, a fost bălăcărit în toate felurile în timpul vieţii. Tot ce s-a făcut la noi în timpul domniei "străinului" poartă numele celor care au fost autorii proiectului. Podul lui Saligny, bulevardele din Bucureşti ale lui Pache etc. etc.

În perioada interbelică se ştie cărui primar îi datorează Bucureştiul sistematizarea Dîmboviţei şi cum se numesc arhitecţii care au modernizat înfăţişarea marilor bulevarde.

Comunismul şi, mai ales, ceauşismul n-au mai lucrat cu autori de proiecte, ci cu realizări. Unde se întîmpla ceva memorabil, sub Gheorghiu Dej, se spunea că poporul, care şi-a luat destinul în mîini, a făcut şi a dres, apoi apărea şi Gheorghiu Dej, în imaginile de propagandă.

Ceauşescu nu s-a împiedicat în asemenea "fiţe" propagandistice. El a făcut Totul. Intercontinentalul din Bucureşti, industrializarea, automobilul Dacia, Metroul, resistematizarea Dîmboviţei, toate astea poartă numele lui Ceauşescu. Şi culmea e că celor mai mulţi dintre noi ni se pare suficient să vorbim despre ceea ce a făcut Ceauşescu.

Nu ştim cine a fost şeful de proiect la Metrou, ca să vorbim despre cel care chiar a gîndit şi a răspuns de acest tren subteran. Nu ştim cine a muncit să facă Metroul şi nu ştim nici cine a fost autorul arhitecturii unei staţii sau a alteia.

Metroul e realizarea lui Ceauşescu! Nu e de vină cine crede şi azi asta, ci toţi cei care ar fi avut datoria morală de a restabili cine ce a făcut în ţara asta, după căderea lui Ceauşescu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara