Oliver Stone, invitat de onoare la Festivalul de Film de la Sarajevo
Regizorul american Oliver Stone va fi invitatul de onoare al celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Sarajevo, care va avea loc, anul acesta, între 11 și 18 august, au anunțat organizatorii.
Cineastul american va primi Premiul pentru merite deosebite la dezvoltarea artei cinematografice și distincția exotică „Inima onorifică a orașului Sarajevo“.
Invitarea și premierea lui Oliver Stone (multiplu câștigător al Premiului Oscar și al altor premii cinematografice de prestigiu) se înscriu, după cum subliniază presa internațională, în tendința de transformare a Festivalului de Film de la Sarajevo – care, după întreruperea provocată de războiul civil din fosta Iugoslavie, nu și-a mai regăsit prestigiul de altădată – într-o manifestare cu certe conotații politice.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât cele mai recente creații ale realizatorului american sunt cât se poate de controversate.
Astfel, filmul dedicat lui Edward Snowden (analistul care a dezvăluit campania de ascultare desfășurată de NSA, actualmente aflat în exil politic în Rusia) ocolește, practic, consecințele, pentru securitatea lumii occidentale, ale dezvăluirilor ilegale făcute de fostul subcontractant al NSA, ca și contextul în care agenția americană a derulat operațiunea de supraveghere a unor lideri și grupări cu potențial dăunător la adresa securității Statelor Unite.
Și mai scandalos este, probabil, interviul-serial pe care Oliver Stone i l-a luat lui Vladimir Putin. Un interviu straniu, fie și prin prisma faptului că nici unui lider occidental (nici măcar celor controversați, ca Donald Trump) nu i s-a oferit o asemenea ocazie de a se înfățișa într-o ipostază naturală, care, asociată cu lipsa de experiență jurnalistică a intervievatorului, s-a transformat adesea într-o pledoarie pro domo a liderului rus, legitimată însă de co-participarea celebrului cineast american.
Prin premierea lui Oliver Stone, organizatorii Festivalului de Film de la Sarajevo se raliază mai largii campanii anti-sistem din lumea culturală. Fapt cât se poate de straniu, în contextul în care Bosnia-Herțegovina își datorează existența exclusiv sistemului denunțat de filmele lui Stone...

Contemplînd absurdul
Aberația pe care o reprezintă corectitudinea politică a atins un asemenea prag de absurditate încît nu-ți mai rămîne decît să te crucești. Cazul cel mai recent vine din Suedia, unde cărțile pentru copii semnate de Astrid Lindgren (1907-2002) sînt puse la stîlpul infamiei. Scrise în urmă cu peste 70 de ani, ele au bucurat copilăria a zeci de milioane de copii din Occident, fiind traduse în 70 de limbi și atingînd un număr de 66 de milioane de exemplare tipărite. Fiecare copil din Suedia o știe prea bine pe eroina Pippi Langstrumpf (românii o știu sub numele de „Pippi Șosețica“), o fetiță cu păr roșu și cozi lungi, pistruitată de mama focului și purtînd pe umeri o maimuțică sprintenă. Sub unghiul notorietății, Pippi Langstrumpf nu poate fi egalată în sufletul infanților decît de personajul medieval Till Eulenspiegel sau de șugubățul Nils Holgersson, plăsmuit de Selma Lagerlöf. Astăzi, singurul rival modern ar fi Harry Potter.
Toate aceste detalii nu fac cît o ceapă degerată în ochii corecților ideologici, care au ajuns la concluzia că poveștile semnate de Astrid Lindgren sînt o mostră păgubitoare de gîndire rasistă, conținînd o puzderie de detalii discriminatoare, de la numele pe care tatăl lui Pippi Langstrumpf îl poartă, „regele negrilor“, pînă la tratamentul la care este supusă maimuțica eroinei. Urmarea e că bibliotecile sînt supuse unei campanii susținute ce urmărește scoaterea din circuit a cărților Astridei Lindgren. La început, suedezii au zîmbit ca în fața unei năzbîtii, pentru ca apoi, dîndu-și seama că asistă la un act de epurare culturală pe criterii neo-marxiste, s-au revoltat. În clipa de față, intensitatea altercației nu e cu nimic mai prejos de tensiunea la care a ajuns la noi discordia legată de epurarea lui Mircea Vulcănescu din spațiul public.
Aparent, cele două cazuri se deosebesc prin multe. În realitate, tiparul de gîndire din care se naște intenția de epurare e același: o ranchiună asiduă și o poftă de răzbunare ce este camuflată sub idealul filantropic al combaterii discriminării, xenofobiei și inegalității sociale. Dacă ne amintim că în Germania un titlu ca Zece negri mititei de Agatha Christie nu poate fi publicat decît printr-o parafrazare ce elimină culoarea neagră, dacă ne mai amintim că Zigeunerschnitzel (șnițel țigănesc) a dispărut din meniurile germane, dacă ne mai amintim că de curînd ministrul de Externe german Sigmar Gabriel a făcut o declarație năucitoare, afirmînd că, după război, Germania nu a fost refăcută de Trümmerfrauen (femeile ruinelor), ci de minoritatea turcă, sărind peste amănuntul istoric că turcii au început să emigreze în RFG abia în 1962, dacă punem la cap toate amănuntele, vedem că nordicii, fie ei suedezi, germani sau danezi, sînt supuși unui agresiuni culturale fără precedent. „Să te ferească Dumnezeu să fii alb, deștept, creștin, blond și heterosexual“ a încetat să mai fie o glumă, a devenit un deziderat.

Dublul lui Hemingway
Nu este vorba, cum ați putea crede, de vreo întrecere literară, al cărei termen de comparație să fie opera lui Ernest Hemingway (1899-1961). Întrecerea despre care vă informăm – și care are loc la Key West, Florida, în cadrul Festivalului anual „Zilele Ernest Hemingway“ (organizat în jurul zilei de naștere a scriitorului american) – se desfășoară nu într-o bibliotecă, nici într-un amfiteatru universitar, ci într-un bar. Este vorba nu de orice bar, ci de faimosul „Sloppy Joe’s“, în care Hemingway și-a petrecut multe zile și nopți în anii 1930, atunci când locuia în Florida și străbătea mapamondul.
Tema concursului este asemănarea fizică și a stilului de viață cu celebrul romancier american, motiv pentru care și anul acesta, 160 de bărbați grași, bărboși, îmbrăcați în ținute lejere și amatori de cocteiluri, și-au anunțat participarea la insolita întrecere.
E și acesta un mod de a-ți aminti de scriitori și de a celebra literatura. Un mod, se-nțelege, preferabil uitării care se practică la noi.