Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Japonia renaşte (şi) literar

La un an de la dezastrul nuclear din Japonia, site-ul Words Without Borders publică două poeme aparţinând unor poete japoneze contemporane care s-au încumetat să scrie despre cele întâmplate: prozatoarea şi poeta Hirata Toshiko, cu poemul Nu tremura, şi Ohsaki Sayaka, o debutantă în vârstă de 30 de ani, cu Animal zgomotos. Poemele sunt disponibile pe site, în traducerea profesorului Jeffrey Angles. Revista literară „Bungaku”, editată de Universitatea Waseda, a publicat un număr special conţinând povestiri şi eseuri pe aceeaşi temă, semnate de autori japonezi proeminenţi, din care unele au apărut şi în traducere engleză pe siteul amintit. Fondurile obţinute din vânzarea revistei vor fi donate zonelor afectate. Iată un exemplu de solidarizare a artelor cu lumea reală, fie şi în circumstanţ e tragice. Iar„Bungaku”nu este nici pe departe singura iniţiativă de acest fel. Un alt exemplu: volumul March Was Made of Yarn: Reflections on the Japanese Earthquake, Tsunami, and Nuclear Meltdown, editat de Elmer Luke şi David Karashima şi apărut anul acesta la Vintage.


Drama Mexicului

Acelaşi site, Words Without Borders, dedică luna martie celor între 50.000 şi 60.000 de victime ale „războiului drogurilor” din Mexic. Grupajul e coordonat de prozatoarea Carmen Boullosa şi găzduieşte texte foarte diverse, de la interviuri la proză, semnate de Luis Felipe Fabre, Rafael Perez Gay, Yuri Herrera, Rafael Lemus, Fabrizio Mejia Madrid, Hector de Mauleon, Magali Tercero, Jorge Volpi şi Juan Villoro. „Nu veţi citi narco-literatură”, ne avertizează coordonatoarea, „ci literatură pură şi simplă, care sper să vă aducă mai aproape de un Mexic căruia n-am crezut niciodată că-i vom fi martori, Mexicul zilelor noastre”. O anxietate de proporţii naţionale respiră în toate textele, fie ele poeme, proză sau nonficţ iune. Iată, de pildă, începutul poemului „Patrie fără somn”, de Carmen Boullosa, care dă şi titlul celui mai recent volum al său, apărut anul trecut la Madrid (La patria insomne): „Te-am pierdut la zaruri?/ Te-au tras pe nas?/ În seringa cărui drogat eşti captivă, Patria mea?”


Cartograful eretic

Pe 5 martie 2012, germanii au sărbătorit 500 de ani de la naşterea cartografului şi matematicianului Gerhard Mercator. Născut în Flandra sub numele de botez Gheert Kremer (care în neerlandeză înseamnă „negustor”), viitorul intelectual a studiat la Universitatea din Löwen şi, cunoscător de timpuriu al limbilor clasice, şi-a schimbat numele cu omonimul său latin: „mercator”. Intrînd în conflict cu autoritatea clericală din cauza comentariilor maliţioase în marginea Bibliei, Mercator a primit verdictul de „lutheranită” şi a fost caterisit. Peste cîţiva ani a reuşit să emigreze în Germania, stabilindu-se la Duisburg, la a cărui universitate şi-a urmat decenii la rînd oficiul de profesor. Pasiunea sa fiind măsurarea Pămîntului şi ilustrarea lui grafică, Mercator a lăsat posterităţii gravuri catografice şi un celebru atlas geografic pe care vizitatorii îl pot vedea şi azi la Muzeul de Artă şi Istoria Culturii din Duisburg. comentariilor maliţioase în marginea Bibliei, Mercator a primit verdictul de „lutheranită” şi a fost caterisit. Peste cîţiva ani a reuşit să emigreze în Germania, stabilindu-se la Duisburg, la a cărui universitate şi-a urmat decenii la rînd oficiul de profesor. Pasiunea sa fiind măsurarea Pămîntului şi ilustrarea lui grafică, Mercator a lăsat posterităţii gravuri catografice şi un celebru atlas geografic pe care vizitatorii îl pot vedea şi azi la Muzeul de Artă şi Istoria Culturii din Duisburg.


Studii alarmante

Cui şi-a închipuit că învăţămîntul din Germania depăşeşte în calitate media europeană (care, se ştie prea bine, coincide cu un marasm general al educaţiei) Cronicarul îi recomandă să parcurgă rezultatele studiului pe care cercetătorii Fundaţiei Bertelsmann l-au încheiat de curînd în Germania. Situaţia e atît de sumbră încît Wilfried Bos, şeful echipei de cercetători, a folosit în faţa redactorilor revistei „Der Spiegel” cuvîntul scandalos. Potrivit specialistului german, dacă admitem că principalele obiective ale educaţiei naţionale sînt în număr de două – 1) excelenţa şi 2) şanse egale de participare la viaţa socială, atunci nici un land al Germaniei nu satisface exigenţele pomenite. De pildă, în landurile Hessen, Brandenburg, Hamburg şi Bremen sînt defavorizaţi copiii din familii care posedă puţine cărţi în bibliotecă (semn că mediul educaţional din familie e asimilat de copil), iar în landurile Bayern, Baden-Württemberg, Niedersachsen şi Schleswig-Holstein sînt privilegiaţi copii proveniţi din familii aflate în pătura superioară (universitari, oameni de afaceri). Apoi, în landurile Nordrhein-Westfalen, Baden- Württemberg, şcolile nu asigură o dublă pregătire (pentru profesie şi pentru cultura generală) iar în Saarland, Baden-Württemberg, Niedersachsen şi Bayern absolvirea unui gimnaziu nu dă dreptul accederii în treapta următoare de educaţie. În ciuda rezultatelor lamentabile, studiul indică totuşi şi două landuri cîştigătoare în „concursul mediocrităţ ii”: Sachsen şi Niedersachsen. Oare ce s-ar întîmpla dacă criteriile aceluiaşi studiu s-ar aplica liceelor şi facultăţilor din România?


Furtul din biblioteci

În ciuda înclinaţiei de a considera cartea un obiect fără mare valoare pecuniară, în bibliotecile din Germania se constată o creştere stranie a furturilor de cărţi. Cauza nu stă în dorinţa irepresibilă a cleptomanilor, ci mai curînd în pasiunea reală a unor împătimiţi care vor să aibă în posesie exemplare bibliofile. Dovadă că, în afara „furturilor uzuale” (în medie dintr-o bibliotecă universitară din Germania se fură cam 100 de volume pe an), adevărata pagubă e produsă de intelectualii cu ştaif. Cel mai celebru caz e al unui om de ştiinţă din Hessen care, de-a lungul anilor, a reuşit să sustragă 24 000 (sic!) de volume cu care şi-a amenajat acasă o bibliotecă de invidiat. Pe locul doi se află un profesor de literatură din Bonn care înlocuia conţinutul ediţiilor princeps cu pagini false, înşelînd astfel vigilenţa custozilor. Numele celor două persoane nu a fost divulgat de Jürgen Heeg, directorul Bibliotecii Universitare din Magdeburg, care acordă un interviu pe această temă hebdomadarului „Die Zeit”, unde precizează însă că arareori motivaţia furtului e bănească. E drept, un volum de Copernic poate ajunge la un milion de euro, dar pe de o parte personalul de serviciu îşi ia măsuri severe de supraveghere, iar pe de altă parte, cine mai e preocupat azi de Copernic?


O scriitoare americană despre Holocaustul românesc

Oserie de publicaţii americane, printre care „The New Yorker” şi „NY Times”, au dedicat cronici ample romanului No One Is Here Except All Of Us (Nu e nimeni aici decât noi toţi), a cărui acţiune se plasează în România sfârşitului anilor ’30. Romanul reprezintă debutul scriitoarei Ramona Ausubel, nepoata unor bunici originari din România, şi relatează, într-un stil „acut şi frumos”, care aminteşte de Marc Chagall, dacă e să dăm crezare recenziilor, drama unui mărunt sat evreiesc din Carpaţi, a cărui existenţă se vede ameninţată dintr-odată de Holocaust. Cei câţiva localnici se văd nevoiţi să-şi reinventeze trecutul pentru a face faţă prezentului – o alegorie despre puterea poveştilor, relatată de o fetiţă de 11 ani din satul cu pricina, a cărei voce naivă se constituie, spun comentatorii, într-un contrapunct al gravităţii momentului istoric pe care-l reconstituie. O carte care se cere tradusă şi în limba română. Aviz editorilor!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara