Preţul celebrităţii
Roberto Saviano e o vedetă a literelor
italiene, atîta doar că celebritatea
nu i-o invidiază nimeni, căci
scriitorul născut în 1976 nu mai
e de mult un om liber, fiind silit să
trăiască ascuns în case pe care le
schimbă periodic, şi asta numai după
ce a anunţă mai întîi autorităţile
statului. Cauza stă în romanul Gomorrha,
publicat în 2006, unde Saviano,
absolvent al Facultăţii de Filosofie din
Napoli, denunţa reţeaua Mafiei locale.
Deşi cartea pare o ficţiune, personajele
şi datele sînt luate din realitate, căci
Saviano a lucrat la negru în timpul
studenţiei în oraşul napolitan, avînd
prilejul să cunoască filiera membrilor
din Camorra, numele italian al Mafiei.
În 2013 Saviano a publicat romanul
Zero, zero, zero, iarăşi o carte în care
ficţiunea e pretext pentru descrierea
realităţii, de data aceasta tema fiind
comerţul internaţional de droguri,
flagel pe care autorul îl consideră
motorul globalizării. Romanul nu a
avut succesul primului, la asta
adăugîndu-se vocile tot mai numeroase
care îl învinuiesc pe Saviano de...
plagiat, italianul fiind bănuit că a
folosit surse gazetăreşti cărora nu le
indică numele, de unde a extras
informaţii pe care singur nu le putea
obţine. Mai mult, celebritatea pare
să i se fi urcat la cap, dovadă uşurinţa
cu care Saviano declară că: Sînt un
simbol ce trebuie distrus! Simbol sau
nu, Saviano nu apare în public
decît însoţit de gărzi de corp, nici un
patron de restaurnat nedorindu-şi-l
client. De cum Saviano se iveşte într-un
local, teama ca edificiul să sară în aer
creşte exponenţial, mai ales cînd
episodul se petrece într-un orăşel din
Sicilia.
Campionul presei bulevardiere
De curînd a murit Hellmuth Karasek,
campionul foiletonului comic din
presa germană. Născut la Brünn
în 1934, Karasek a avut o copilărie
zbuciumată, fiind înrolat în Hitlerjugend
în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial, pentru ca după 9 mai 1945
să se refugieze în landul Sachsen-
Anhalt. A studiat Germanistica şi
Istoria la Tübingen şi, dovedind de
timpuriu înclinaţie pentru scris, a
intrat în breasla gazetarilor culturali.
A fost 20 de ani şeful departamentului
de cultură al revistei Der Spiegel şi
a colaborat decenii la rînd la ziare
sau hebdomadare precum Tagespiegels
şi Die Zeit. Deşi la început cunoscătorii
i-au prezis o carieră de critic literar,
temperamentul lui Karasek a hotărît
altfel, firea lui mucalită predestinîndu-l
paginilor bulevardiere. Inteligent dar
frivol, cult dar sarcastic, Karasek a
devenit prototipul ziaristului în stare
a provoca amuzament într-o singură
coloană de ziar, poantele lui fiind
căutate tocmai pentru uşurinţa cu
care descreţeau frunţile cititorului.
Ironia muşcătoare cu care persifla
cultura germană i-a plăcut cu precădere
lui Marcel Reich Ranicki, care l-a
cooptat în echipa Cvartetului literar,
emisiune culturală pe postul de
televiziune SRF, unde şarjele lui
Karasek aveau darul de a destinde
atmosfera atunci cînd discuţiile critice
o luau pe un făgaş spinos. În vîrstă
de 81 de ani, Hellmuth Karasek a
murit pe 21 septembrie.
Varujan Vosganian – preşedinte al Consiliului Internaţional
al Festivalului „Arca literară“ din Erevan
Festivalul de Literatură „Arca
literară”, aflat la cea de-a şaptea
ediţie, a avut loc între 21 şi 28
septembrie la Erevan, capitala
Armeniei.
Odată cu această nouă ediţie,
Ministerul Culturii, organizator al
evenimentului, a decis înfiinţarea
unui consiliu internaţional format
din scriitori ai Diasporei armene, care
să ofere prestigiu festivalului şi
să-i asigure reprezentarea internaţională.
Preşedinte al acestui consiliu a fost
desemnat scriitorul român de origine
armeană Varujan Vosganian.
Cartea şoaptelor, de Varujan
Vosganian, a cunoscut până în prezent
numeroase traduceri: două ediţii în
limba germană, tot atâtea în armeană
(Editura Uniunii Scriitorilor şi Editura
Antares), precum şi ediţii în limbile
spaniolă, italiană, franceză, suedeză,
ebraică, bulgară, maghiară, poloneză
şi portugheză (braziliană). Fragmente
din roman au fost, de asemenea,
traduse şi publicate în limbile engleză,
rusă, ucraineană, arabă, turcă.
Festivalul Internaţional de Literatură
din Erevan a desemnat drept cărţi
ale manifestării: Cartea şoaptelor, de
Varujan Vosganian, alături de romanul
The Sandcastle Girls, aparţinând
scriitorului american Chris Bohjalian,
dedicând acestor două volume
evenimente speciale.
Biblioteca virtuală
Le Nouvel Observateur înregistrează
o nouă tendinţă, îmbucurătoare, care
pune tehnica la lucru în folosul lecturii.
Booxup este o aplicaţie prin care cei
înscrişi pot schimba cărţi, în funcţie
de interesele lor de lectură. Pe această
platformă se poate şi discuta, sau se
propun teme de dezbatere, de pildă
soarta unui personaj dintr-un roman
recent. Fiecare utilizator îşi constituie
un profil, ca pe mult mai celebrul
Facebook, şi îşi poate strânge cărţile
preferate într-o bibliotecă. Aplicaţia,
constată cei de la NouvelObs, prinde
la public: lansată în martie anul trecut,
număra deja cam 10.000 de utilizatori,
care au selectat aproape 30.000 de
cărţi. La mai multe!
Cancerul în literatură
Adevenit o modă macabră ca scriitorii
să-şi anunţe public cancerul cu
care i-a lovit destinul. Gestul
nu ştim dacă slujeşte creşterii
moralului, dacă e o simplă spovedanie
sau o facilă tactică de a atrage atenţia.
La sfîrşitul lunii septembrie, Peter
Esterhazy, aflat la Tîrgul de Carte de
la Göteborg, şi-a încheiat şedinţa de
lectură publică cu vestea că are
carcinom de pancreas. Cum prognosticul
bolii e sumbru, Esterhazy merită toată
compătimirea, chiar dacă divulgarea
unei maladii care în fond îl priveşte
numai pe suferind e o indiscreţie
pe care un artist cu talentul lui o
putea evita.
