A trăi şi a scrie în mijlocul naturii
Jim Harrison, 78 de ani, unul
din ultimii mohicani dintr-o
mare generaţie de romancieri
americani, îşi petrece
cea mai mare parte a timpului
în Montana, în valea Crows,
pescuind în Yellowstone river,
a cărui albie magnifică se află
la doi paşi de casa lui, plină
de cărţi şi de obiecte vechi,
cu ferestrele dând spre grădina
împodobită cu trandafiri şi bujori
şi cu sălcii plângătoare, ca şi
spre peisajul sublim de munţi
cu nume maiestuoase, Pine
Creek, Mount Cowen, Emigrant
Peak, Mineral Mountain, şi la
care se ajunge pe o străveche
potecă trasată de indieni. Nu
e singurul romancier american
care detestă aglomerările urbane.
Romancierul Jim Fergus, prietenul
lui, trăieşte într-o caravană
aflată în grădina casei lui Harrison.
Dragostea de natură face parte
din genele tuturor, de la Thoreau
încoace, acest Rousseau al nordamericanilor.
Harrison defineşte
viaţa omului în termeni împrumutaţ
i de la natură: „Putem
spera ca viaţa noastră să fie un
râu limpede, puternic şi liniştit.
Dacă suntem foarte atenţi, acest
lucru e posibil”.
Literatura contra terorismului
Jurnalistul francez François
Busnel, redactor-şef al revistei
„Lire”, este şi moderatorul
unei emisiuni de pe postul
de televiziune France 5 intitulată
„Marea librărie”. Joi 19 noiembrie,
Busnel a amânat emisiunea
programată cu Gérard Depardieu
spre a realiza o alta pe tema din
titlul notei noastre: „Literatura
contra terorismului”. Pe care a
prezentat-o în următorii termeni:
„Literatura, filosofia şi istoria sunt
arme contra prostiei şi ignoranţei
care pot da naştere barbariei”.
Participanţii la emisiune au evocat
câteva cărţi considerate astăzi
clasice al căror subiect este relevant
pentru tema aleasă: romanul
lui Dostoievski Fraţii Karamazov,
eseul lui Camus despre teroriştii
revoluţionari din 1905 de la
Moscova Cei drepţi, romanul lui
Malraux Condiţia umană şi altele.
Teroriştii din trecut se numeau
anarhişti sau bolşevici. După
părerea lui Busnel, în aceeaşi
categorie ar intra şi fasciştii. Iar
la noi, Busnel nu ştie, legionarii.
Toţi, tineri, specialişti în atentate
şi înclinaţi către sinucidere, socotită,
ieri, ca şi azi, sacrificiul suprem,
capabil a face din ei nişte martiri.
Interesant este că nazismul sau
fascismul a fost de mai multe ori
numit de către participanţii la
emisiune, comunismul, nici o
dată. Nici măcar sub numele de
bolşevism, care nu era încă
întrebuinţat în Rusia din 1905,
la care se referă Camus. Ceea
ce dovedeşte că intelectualii
francezi din vremea noastră nu
sunt încă gata să se lepede de
Satana stângismului. (În paranteză
fie zis, primul care a protestat
contra restrângerii drepturilor
cetăţeneşti, propusă de preşedintele
Hollande, ca urmare a masacrului
din 13 noiembrie, pe modelul
Patriot Act din SUA de după
11 septembrie, a fost prea bine
cunoscutul radical-socialist Jean-
Luc Mélanchon, în a cărui campanie
pentru prezidenţiale de
acum trei ani se puteau vedea
pancarte cu „Secera şi Ciocanul”
şi se putea auzi un faimos cântec
sovietic din epoca stalinistă, „Întinsă
este ţara mea”!).
