Intelectualii rup tăcerea

În Germania, tot mai multe voci de intelectuali rup tăcerea, exprimîndu-şi deziluzia faţă de politica Angelei Merkel în privinţa fugarilor din Orientul Apropiat. Gheaţa a fost spartă anul trecut, cînd scriitorul Botho Strauss a declarat că preferă să trăiască în mijlocul unui popor pe cale de dispariţie decît într-unul a cărui pepinieră e întinerită cu seminţii străine, a căror conduită aminteşte de vandalii de altă dată. A urmat Rüdiger Safranski, care a tras un semnal de alarmă asupra degradării treptate pe care viaţa publică din landurile germane o suferă sub valul neaşteptat de agresiuni pe care emigranţii le săvîrşesc asupra autohtonilor. Peste puţin timp a venit rîndul lui Peter Sloterdijk, care, în revista Cicero, a învinuit guvernul federal că a sacrificat suveranitatea Germaniei de dragul proiectului birocratic al UE. De curînd, discipolul lui Sloterdijk, filosoful Marc Jongen, cadru universitar la Facultatea de Filosofie din Karlsruhe, a dat un interviu ziarului elveţian „Neue Zürcher Zeitung”, unde a deplîns consecinţele dezastruoase ale prezenţei emigranţilor veniţi anul trecut. Jongen a afirmat că, fără graniţe apărate în mod concret, statul german devine o himeră a cărei fiinţă se va destrăma treptat. Şi, vorba, filosofului din Karslruhe, UE chiar asta îşi doreşte. Sapienti sat.

Autoportret în robă

Cînd e vorba de artă, nemţii se înţeleg între ei mai abitir decît în detalii de tehnică, ca pentru a infirma vorba maliţioasă că, în materie de spirit, ei sînt prin excelenţă un popor de tehnicieni, şi nimic mai mult. În realitate, consensul german în privinţa valorii patrimoniului lor artistic nu suferă fluctuaţii, dovadă eficienţa cu care ştiu să-şi pună în lumină capodoperele. Dar uneori se ivesc şi neînţelegeri, cum s-a întîmplat în vara aceasta la expoziţia tablourilor lui Albrecht Dürer de la Muzeul Naţional din Nürnberg, unde gazdele au trăit frustrarea de a nu putea aduce celebrul autoportret în care pictorul apare înveşmîntat în robă. Autoportretul se află în Vechea Pinacotecă din München, numai că administraţia bavareză nu şi-a dat încuviinţarea în privinţa transportului capodoperei. Motivul? Starea precară în care se află capodopera: suportul de lemn e fragil, iar culorile sînt atinse de o degradare vădită. Şi cum o restaurare se impune în chip urgent, conducerea Vechii Pinacoteci a refuzat ca tabloul să fie mutat la Nürnberg. Iată că se întîmplă şi la case mai bune.