Din avatar în avatar
Ca să afli cît de schimbătoare e posteritatea unui scriitor e îndeajuns să urmărești avatarurile de care a avut parte Ernst Moritz Arndt. Născut în 1769 în insula Rügen din Marea Baltică (astăzi landul Mecklenburg Verpommern), Arndt va face studii de filologie și istorie la Universitatea din Greifswald, unde, după absolvire, va începe din 1800 să predea istorie. Dar ivirea lui Napolean va tulbura adînc spiritele, dovadă că Arndt va deveni un adversar ferm al hegemoniei franceze, contemporanii văzînd în el un patriot cu vederi liberale, militînd pentru o uniune de landuri suverane.
Dintre numeroasele scrieri pe care le-a întocmit în acei ani, două s-au întipărit cu precădere în mintea semenilor: Rinul, rîul Germaniei, dar nu granița ei și Spiritul timpului, o operă masivă, în patru volume, al cărei conținut îi va aduce multe necazuri de-a lungul timpului. De altfel, după înfrîngerea Prusiei în 1806 la Jena, Arndt va trebui să plece în exil spre a scăpa de represaliile napoleoniene. Se va refugia în Suedia, de unde, după trei ani de surghiun, se va întoarce clandestin la Berlin, unde va intra în cercul de prieteni ai lui Friedrich Schleiermacher. Mai mult, filosoful îl va introduce pe scriitor în cercurile antifranceze din capitala Prusiei.
Și totuși, viața nu i se va ușura deloc, căci nici măcar dezastrul campaniei lui Napoleon în Rusia (1815) nu-i va însenina zilele, autoritățile continuînd să-l marginalizeze din cauza textelor cu accente apăsat francofobe. Și chiar dacă va ajunge pentru scurt timp conferențiar la Greifswald, Arndt va fi dat afară din Universitate în 1820, fiind silit să trăiască din expediente umilitoare. Nici viața de familie nu-i va fi mai roză, fiul cel mic înecîndu-se chiar în apele rîului pe care îl cîntase în tinerețe, pentru ca de fiul mai mare să-l separe o rivalitate ideologică ce nu se va stinge pînă la moarte.
Soarta îi va surîde abia în ultimele două decenii de viață, cînd regele prusac Friedrich Wilhelm al IV-lea de Hohenzollern, printr-un edict special, nu numai că îl va reabilita, dar pe deasupra îi va acorda onorurile oficiale cuvenite unui patriot german. Între 1841 și 1845 Arndt va fi rector al Universității din Bonn, avînd parte de o bătrînețe încărcată de elogii publice. Cîntecul compus pe libretul lui Arndt, Was ist des Deutschen Vaterland? (Ce este patria germanilor?), va circula în timpul lui Bismarck ca imn neoficial al Mișcării de Unire a landurilor. Ce va urma după moartea
survenită în 1860 va ține de logica absurdă a răsturnărilor ideologice. Sub Bismarck, Arndt va fi adulat ca un vizionar care a anticipat victoria germană asupra galilor și formarea celui de-al doilea Reich, pentru ca în timpul lui Hitler Universitatea din Greifswald să-i primească numele. După Al Doilea Război Mondial, reputația numelui său va ajunge într-o răscruce de-a dreptul comică: în RFG numele îi va intra sub damnatio memoriae, dispărînd cu totul din referințele publice, pentru ca în RDG, Arndt să fie proclamat un pionier în lupta contra feudalismului german, autoritățile comuniste emițînd chiar o medalie Ernst-Moritz-Arndt, a cărui decernare presupunea merite indubitabile în materie de gîndire anticapitalistă. După Căderea Zidului Berlinului, un grup de literați au înființat Societatea Ernst Moritz Arndt, o fundație menită a-i perpetua opera. În Bonn, vizitatorii pot contempla astăzi statuia lui Arndt, aflată în incinta vechiului bastion al orașului. De curînd, oficialitățile din Greifswald, orașul unde Arndt și-a căpătat formația intelectuală, au propus ca Universitatea să-și recapete numele pe care îl purta în perioada interbelică. În chip previzibil, contestatarii au invocat la unison textele xenofobe din perioada lui Napoleon, drept care rectoratul a dat înapoi. Iată prin cîte avataruri poate trece faima unui scriitor. Oare peste 50 de ani ce aură va purta Arndt în memoria germanilor?
Despre nori
La Tîrgul de Carte de la Leipzig, care își va deschide porțile către jumătatea lunii martie, una din cărțile nominalizate pentru Marele Premiu este Wolkendienst, semnată de Klaus Reichert. Scriitorul german, născut în 1938, este profesor de anglistică la Universitatea Goethe din Frankfurt. Cartea, amintind izbitor de Norii lui Petru Creția, este un eseu polivalent despre rostul, atît de inefabil, pe care norii îl au în viața oamenilor. Eseul, îmbrățișînd felurite unghiuri de vedere – mitologic, plastic, musical, filosofic și chiar meteorologic –, dă norilor o puzderie de semnificații: de la simbol al efemerului pînă la ipostaza informă a zeilor invizibili. Volumul, plin de trimiteri culte la Turner, Goethe, Ligeti și Ruskin, se află la granița dintre știință și literatură, de aici și aspectul tehnic al titlului, construit prin analogie cu Wetterdienst (prognoza meteo). Cum în limba română Prognoza norilor ar suna neîngăduit de sec față de farmecul nuanțelor din carte, preferăm să traducem liber: Tîlcul norilor.
