Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Şmecheri şi luzări de Rodica Zafiu


În tipologia împrumuturilor lexicale, un loc special îl ocupă categoria cuvintelor selecţionate nu pentru că ar acoperi un gol, ci dimpotrivă - pentru că se pot integra unui cîmp semantic foarte bine reprezentat în limba respectivă. Astfel, un termen în plus adaugă o nouă posibilitate expresivă unei zone lexicale deja constituite, corespunzînd unei tradiţii, unei mentalităţi, unei anume ierarhii de valori. Aşa se explică, probabil, apariţia între anglicismele foarte recente a termenului loser: care se adaugă unei serii foarte bine reprezentate în română, în limbajul standard dar mai ales în registrul familiar-argotic. O obsesie naţională poate mai veche, dar în orice caz afirmată în epoca modernizării rapide, a "arderii etapelor", a "ciocoilor vechi şi noi" cea a succesului social bazat pe isteţime explică mai întîi instalarea în limbă şi în sistemele de evaluare curentă a unor termeni (de origine direct sau indirect franceză) ca: perdant şi ratat (cărora loser li se adaugă acum, uneori în imediată alăturare: "să nu fie considerat un loser, un perdant", observatorcultural.ro). Dubla obsesie a succesului şi a ratării e mereu prezentă în cultura română, în cheie fie sentimental-dramatică (eroul sămănătorist e un inadaptat şi un învins adică, în jargon recent, un outsider şi un loser) fie parodică şi (auto)ironică (melodia "Ce bine-mi pare c-ai luat ţeapă!" e un ultim exemplu de recurenţă a temei, interesul ei ţinînd poate şi de ambiguitatea unei duble propuneri de identificare, cu victima şi cu agresorul). Succesul lui loser, în momentul de faţă, se explică desigur prin moda şi prestigiul englezei, prin surse precise (un titlu de film, mai multe piese muzicale etc.), dar mai ales prin identificarea cu un model bazat pe concurenţă, competiţie, considerat specific pentru �spiritul nou" al schimbării de mentalitate şi de generaţie. Un discurs tipic face din problema ratării o chestiune de vîrstă - "văd că ai în tine puternic împământenită noţiunea de "loser". Apologia sărăciei şi a modestiei a fost demult uitată de mine unul şi ar trebui să fie uitată de toţi dacă vrem să facem un pas înainte! am impresia că eşti unul din ăia care fac parte din "garda veche" (forum.softpedia 2002) sau una naţională:

"s-a demonstrat din nou mentalitatea de loseri a românilor" (fcrapid.ro). De fapt, mentalitatea pe care o evocă termenul nu e chiar aşa de nouă şi nici atît de specific naţională: ea se manifestă, în orice caz, în opoziţia ilustrată dintotdeauna de argouri � dintre şmecheri şi fraieri (adică: papagali, fazani, guguştiuci, elefanţi, gîlme, gulii, huseni etc.).

Cuvîntul luser e deja folosit în scris � în presă şi în internet - în aproape toate variantele posibile: de la păstrarea ortografiei şi a unei forme invariabile ("Sînteţi o ceată de LOSER şi atît", pub8.bravenet), la adaptarea morfologică ("loser-ul alcoolic al lui Paul Newman din ŤVeridictulť", programetv.com; "doi Ťloserť-i încearcă să dea lovitura în New York şi încurcă socotelile mafiei", ro-hbo; "ce trebuie să facă loserii ca să nu mai fie loseri ?", moldova.net) şi chiar la cea grafică, în forma luzer (�dacă orice luzer îţi poate face munca, care e deosebirea între tine şi el?", forum.softpedia.com) şi mai ales luzăr: "vei fi cel mai prost dintre toţi proştii. Un luzăr!" fanclub.ro; "Luzăr / B. pleacă din Giuleşti cu coada între picioare", EZ 3750, 2004, 1); Adaptarea e conştientă şi i se aduc justificări prin sentimentul "necesităţii": "E boschetar, homles, luzăr. Scriu aşa, pentru că şi cuvintele astea vor intra, repede, în vocabularul activ" (EZ ed. Trans., 19.01.2004).

Intrat în română cu mai multe utilizări (în sport, jocuri, alegeri politice) şi sub-sensuri, începînd de la descrierea obiectivă a actorului unui eşec pînă la caracterizarea celui care pierde întotdeauna, pentru că nu are calităţile necesare pentru a cîştiga, cuvîntul pare să se fixeze ca termen depreciativ, ca în textul "strigat� a cărui "adresă" e la fel de semnificativă: "eşti LOSER LOSER LOSER!!!" (vaidevoi.ro); de aceea apare, desigur, şi la vocativ: "panaramă eşti tu, losere" (fanclub.ro); "eu le ştiu mai bine decât tine, losere" (autoshow.ro); "Loserilor! vă punem noi cu botul pe labe. cu tot cu arbitru şi poliţie !" (fcsteaua.ro).

Dintre ciudăţeniile lingvistice ale folosirii actuale a cuvîntului loser, merită să fie menţionate folosirea aberantă cu articol feminin - "Shakira este o loser pe lângă Britney" (fanclub.ro), sau prezenţa în aceeaşi frază a pluralului englezesc şi a celui românesc adaptat: "losers am fost, loseri rămânem" fanclub.ro). Loser apare în contexte de veritabil limbaj mixt, care amestecă fără ezitări româna şi engleza � "Loseru� face cinste winnerului c-o berică or something" (computergames.ro), dar şi în contraste stilistice, în juxtapunerea elementelor familiare cu cele standard-culte � "Acum, la faza cu manualele, sunt sigură că nu există manuale în lumea asta care să zică despre propria ţară, naţiune că sunt un neam de loseri" (aiudonline.ro). Apare şi în texte moldoveneşti, în care contrastul se stabileşte între anglicism şi elementele popular-regionale: "Da, iaca să-ţi spun că sînt un loser. Păi m-am săturat să mă tot hrănesc cu grîne şi în special cu răsărită" (ournet.md).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara