Jean Hoen este un francez internat în lagărul de la Buchenwald între 1943 şi 1945 şi care a reuşit să ţină un fel de jurnal secret, aproape zi de zi. Imediat după eliberare, a publicat o carte intitulată Fronstalag 122 despre cel dintâi lagăr de care avusese parte, acela de la Compiègne, rămasă, în acea perioadă tulbure de imediat după război, fără nici un ecou. Aşa-zisul jurnal de la Buchenwald n-a putut fi tipărit, nici atunci, nici mai târziu, nici chiar pe spezele autorului. Jean Hoen a murit la sfârşitul anilor 1940, ducând cu el în mormânt secretul celor câteva sute de foi de hârtie scrise cu cerneală albastră, caligrafic impecabile. Nu demult, o nepoată le-a descoperit, într-o cutie metalică uitată de Dumnezeu şi de oameni într-o magazie din spatele casei familiale. Jurnalul de la Buchenwald a apărut recent la PUF, 480 de pagini, conservate perfect şi perfect descifrabile, după cum se poate constata văzând facsimilul reprodus de „Le Point” din 12 septembrie. Interesul cărţii constă, mai întâi, în firescul notaţiilor, nu numai fără pretenţii de literatură, cum au avut atâtea altele consacrate lagărelor naziste, ca, de pildă, aceea celebră a lui Primo Levi, dar şi sine ira et studio, ceea ce, dată fiind natura şi împrejurările scrierii, este cu totul neaşteptat. În al doilea rând, jurnalul are toate caracteristicele unei înregistrări aşa zicând pe viu, live, a evenimentelor cotidiene din lagăr şi a comportamentului tovarăşilor de suferinţă ai autorului. Spre deosebire de alte mărturii, aceasta a lui Jean Hoen nu ocoleşte o realitate rareori evocată a vieţii de lagăr, şi anume conflictele frecvente dintre deţinuţ i, rivalităţile, bătăile pe o bucată de pâine, sălbăticirea morală la care călăii îşi condamnau, în fond, victimele.