Un romancier spaniol, Antonio Muñoz Molina, şi unul italian, Sandro Veronesi, discută, în acelaşi număr din „Le Point” de la sfârşitul lui iunie, despre soarta romanului astăzi. Afirmă Veronesi: „Romanul continuă să aibă o responsabilitate importantă în constituirea imaginarului. Sunt o sută de ani de când el pare a-şi fi pierdut această importanţă. Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi şi istorici ai timpului lor. Astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria. Romanul e legat de individualismul burghez. Doar că nu mai există burghezie, ci elite plutocrate sau politice, adesea inculte. Nu ştiu dacă romanul va mai fi o artă pentru noile clase dominante provenite din globalizare.” Molina: „Eu sunt mai optimist. Deşi nu mai ocupă un loc central în cultură, romanul nu şi-a pierdut puterea de rezistenţă. Romanul e democratic, el permite juxtapunerea fără cenzură şi fără interdicţii vocilor diferite ale personajelor. Şi vor exista mereu autori de istorii. Întrebarea e dacă vor exista, şi cât timp, oameni care să le citească”.