Daniela Zeca- Buzura, Omar cel orb,
Iaşi, Editura Polirom, 2012, 264 pag., 29.95 RON

După proza poematică din Istoria romanţată a unui safari, care excela din punct de vedere stilistic, şi surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct de vedere al construcţiei şi al tensiunii dramatice pe care scriitoarea reuşea să o menţină până la final, Omar cel orb vine să întregească o trilogie orientală în care autoarea s-a arătat preocupată de tematica înstrăinării, a căutării Celuilalt, de conflictul dintre tradiţie şi modernitate şi dintre Orient şi Occident. Cu un titlu care dezvăluie parţial intenţiile autoarei, ultimul roman al Danielei Zeca semnalează o schimbare sau, mai bine zis, o nuanţare a sferei sale de preocupări, care se extinde, cu această carte, la religiile Iranului, în special la vechiul zoroastrism. Aşa cum o mărturiseşte în mai multe interviuri însăşi autoarea, scrierea romanului a fost precedată de o documentare minuţioasă, iar acest lucru se simte pe tot parcursul romanului. Cu o intrigă complexă, care merge pe două planuri paralele – unul al lumii Iranului contemporan (cu flashback-uri în istoria personală a eroilor poveştii) şi celălalt al unei ţări est-europene a cărei identitate rămâne neclară – Omar cel orb e cea mai elaborată carte de până acum a Danielei Zeca, care schimbă senzorialismul acut cu observaţia percutantă şi muzicalitatea şi ritmul frazelor cu un stil mult mai sobru şi lipsit de volutele de vechi pergament persan la care cititorul s-ar fi aşteptat. Povestea lui Omar începe cu integrarea lui în grupul ce gravitează în jurul lui Godun (fermier, cunoştinţă întâmplătoare care sfârşeşte prin a-l lua sub aripa sa ocrotitoare pe exoticul musafir), printre ai cărui membri se află Veterinara, viitoare iubită a lui Omar, Max-Dinte, mezelarul Pablo, Maradona, pisica Eleonor, bizara felină cu privire hipnotică etc. Lumea pestriţă în care se trezeşte Omar (şi în care sfârşeşte prin a se integra) e una a afaceriştilor sagaci, dar şi cea în care el va reuşi să-şi îndeplinească visele de înavuţire; pe măsură însă ce scopurile sale materiale sunt atinse, Omar începe să-şi piardă vederea. Glisarea repetată între lumea aceasta şi cealaltă, lăsată în urmă la Yazd şi Teheran, se face firesc, dar parcă abia înapoi pe terenul aşa-numitului exotism care a consacrat-o îşi dă autoarea măsura întregului talent: aici, unde dervişii nu sunt îngropaţi, ci se transformă în abur parfumat care stăruie în aer înaintea nopţilor cu lună plină (cum se întâmplă cu Yassin, tatăl lui Shams, bunul prieten al lui Omar), unde o simplă incursiune într-o ceainărie devine prilej pentru dezlănţuirea simţurilor. Pentru prima oară însă (sau pentru prima oară cu atâta intensitate) în centrul de semnificaţii al cărţii stau conflictele ce guvernează lumea arabă contemporană, de la intoleranţa religioasă până la problema emancipării femeilor, asupra cărora autoarea se opreşte fără obişnuitele prejudecăţi, cu sinceritate, dar şi empatie, pentru că, aşa cum o mărturiseşte într-un cuvânt înainte al cărţii, călătoria sa în Iran a însemnat o experienţă-limită; mai mult, cazurile din carte (printre care, cel al avocatei Ghazal, cea care sfârşeşte ucisă prin lapidare, în scena care şi închide romanul) pornesc de la întâmplări reale, transformate în ficţiune dar conservând un mesaj legat de toleranţă şi iubire de celălalt. Documentarea scrupuloasă, observaţiile de rafinament, impresia generală de autenticitate, de romandocument al unei epoci şi lumi la care avem prea puţin acces, dar şi condimentarea prozei cu elemente de atmosferă, detalii care susţin vălul de magie ţesut de autoare asupra lumii arabe din celelalte două romane fac din Omar cel orb o încheiere pe măsură a trilogiei Danielei Zeca. Chiar dacă în romanul ei se simt de această dată mai mult rigoarea şi pasiunea documentării decât entuziasmul şi pura plăcere de a scrie, acest lucru nu i-a influenţat receptarea, semn că autoarea a reuşit să-şi câştige un public fidel, pregătit, fără îndoială, pentru următoarele cărţi ale unei scriitoare mereu surprinzătoare.