Ajuns diplomat la Varsovia, în noiembrie 1926, tânărul poet, îndrumat cu dibăcie de superiorii săi din Ministerul Afacerilor Străine de la Bucuresti, personalităţi bine scolite, printre care si Al. Marcu, începe o acţiune tenace menită să prezinte valorile culturale românesti în presa de specialitate poloneză.
Contactul pe care l-a realizat cu unii confraţi în vogă atunci pe firmamentul literar varşovian, mai ales cu Juliusz Kaden Bandrowski, romancier şi publicist, un apropiat al lui Pilsudski în chestiuni de imagine, cum am spune azi, şeful Secţiei de literatură la „Gazeta Polska", se va dovedi de bun augur. La fel relaţia stabilită cu preşedintele sindicatului jurnaliştilor polonezi, prezent la o întrunirea bilaterală în România, în acel an, care îi pune la dispoziţie o rubrică lunară românească la cea mai răspândită publicaţie poloneză: „Tygodnik Illustrowany". („Săptămânalul ilustrat").
Despre contribuţiile concrete avute la cea din urmă publicaţie, nu avem încă datele concrete, necesare unei analize.
Cunoaştem însă textul eseului scris de autorul Paşilor profetului, publicat, în limba polonă, în „Glos Prawdy", mai mult ca sigur cu sprijinul lui Bandrowski (18851944). (cf. Nicolae Mareş, Lucian Blaga: Începuturi diplomatice sub o zodie norocoasă, comunicare prezentată la 8 mai 2010, la Simpozionul Lucian Blaga de la Sebeş)
Destul de grabnic, Lucian Blaga l-a mai cunoscut şi pe redactorul-şef de la publicaţia în limba germană, care apărea pe litoralul baltic: „Baltische Presse", E. Rueker, care i-a promis şi el sprijin pentru a însera materiale despre România în paginile jurnalului respectiv. Se vede că limba germană pe care diplomatul o stăpânea i-a facilitat destul de grabnic contactul respectiv, facilitate de care predecesorii săi nu beneficiaseră.
În legătură cu cele relatate mai sus, în primul său raport, directorul Direcţiei de presă din Palatul Sturdza subliniază unele fraze din informare
- aşa cum se obişnuieşte la acest nivel - şi conchide: Bun. Instrucţiuni pentru propagandă.
Faptul că labirintul diplomatic din Ministerul Afacerilor Străine, nu era la îndemâna celui care a întocmit raportul (şi din acest motiv credem că Doamna Blaga!), ne este demonstrat de greşeala comisă în redactarea prenumelui, chiar al Ministrului Afacerilor Străine, căruia îi era adresat documentul. Acesta a fost scris greşit, drept Ionel şi nu Ion Mitilineu, directorul solicitând să i se atragă atenţia diplomatului.
Iată cum, la câteva luni de la instalare, poetul publică în „Glos Prawdy": Poezia românească actuală
- Octavian Goga, Tudor Arghezi, G. Bacovia şi cei mai tineri. Un text scris cu har de exeget, cu aprecieri subtile pe care timpul le-a susţinut cu convingere în faţa străinătăţii. (cf. AMAE, fond 71, Polonia, 19201944, vol. 9, f. 48).
Pus în pagină, textul se prezintă, în limba română, după cum urmează:
LUCIAN BLAGA - Fotografia - cu următorul comentariu: Eminent scriitor român, autorul excelentei disertaţii: „Filosofia stilului", poet şi dramaturg.
Poezia românească de azi experimentează în aceleaşi forme poetice în care experimentează şi străinătatea. De câţiva ani suntem martorii transformării totale a vechilor metode. Neîndoielnic, cei care au rămas la modalităţile şi manierele vechi consideră orice înnoire drept un salt periculos şi împotriva naturii artei. Greu de combătut - coordonatele dezvoltării comune, care leagă noua generaţie de trecut; acestea vor fi descoperite de viitorii cercetători.
În fond, nu-i nimic mai uşor decât a găsi „tradiţia". Noutatea capătă amprente antice mai grabnic decât şi-ar putea închipui cineva. În definitiv, fiecare revoluţie capătă din perspectiva timpului o formă de dezvoltare aşezată. Iar tinerii îşi dau perfect de bine seama de obligaţia lor esenţială. Nu vă uitaţi în urmă ca să vedeţi direct la plug, dacă acesta răstoarnă strâmb brazda - ci mai degrabă să credem tot mai mult în noi înşine.
Există printre criticii noştri scriitori care îi condamnă pe tinerii poeţi că aceştia s-ar închina prea mult în faţa manierei expresioniste din exterior. De parcă vechea manieră romantică de acum o sută de ani n-ar fi fost până la urmă şi ea „o noutate a străinătăţii". Majoritatea acestor vechi romantici nu îşi dau seama că în general nici un „stil" de pe lumea asta n-a fost creat sau inventat de un singur om. Că fiecare stil, urmare a posibilităţilor sale ascunse, poate încorpora în sine toate elementele cu caracter popular şi naţional.
Poezia românească contemporană se află în stadiul căutării Etosului său profund. Am intrat într-o perioadă de maturizare creatoare. Am putea spune - folosind o metaforă plastică - că spiritul a înălţat deasupra sa unele cupole celeste exacte, ca din acestea să se poată auzi ecoul cosmic. Nu ne lipseşte misticismul, nu ne lipseşte elementele viziunii noi în materie, nu ne lipsesc modalităţi delicate de expresie. Cu ceea ce avem ne putem manifesta independenţi în marele cor al celorlalte naţiuni.
Trecând la diferitele individualităţi ale poeziei contemporane româneşti, trebuie să încep, fără îndoială, de la individualitatea cea mai proeminentă - de la Octavian Goga. (O. Goga - actualmente ministru afacerilor interne al României).
El constituie un punct de referinţă între vechea şi noua poezie românească. Lirica lui este naţională în cea mai bună accepţiune a cuvântului Goga a avut o puternică înrâurire asupra întregii generaţii de poeţi contemporani Ca nimeni înaintea sa a reuşit să suprindă în rimele sale frumuseţea expresiei romano-slave.
De asemenea, din generaţia mai veche a produs o puternică influenţă în formarea noii lirici, eminentul polemist, Tudor Arghezi. Un excepţional făuritor de slove, inepuizabil izvor de idei stilistice. Are o activitate de scriitor de mai bine de treizeci de ani Este un artist profund, înzestrat cu un dar aparte de vizionar, creator pe care un cititor de duzină niciodată nu îl va înţelege în esenţa lui
Tot aşa, un scriitor pentru sfere mai înalt, este G. Bacovia, un sceptic de mare expresie, cu o forţă extraordinară de sugestie. Cu o operă modestă ca întindere, poetul străpunge parcă acel violet al tristeţii, pe care poetul o aude cu compătimire dintr-o „materie plângând".
Printre cei mai tineri, ar trebui să îl enumăr pe Nichifor Crainic, foarte puternic împlântat în natura românească. Poezia lui Crainic e clară, fluidă, foarte melodioasă. Poetul ştie să se menţină în simplitatea clasică. La el se referă în mare măsură cuvintele amintite privind Etosul românesc.
În ultimii ani se plasează în frunte Ion Pillat, poet plin de vechi amintiri boiereşti, un cântăreţ subtil penetrant al trecutului aristocratic.
Adrian Maniu creează într-un format poetic primitiv, rafinat. Are în el ceva din frumuseţea vechilor icoane româneşti. Şi ceva din naivitatea lor. Primitivismul acesta vine nu o dată dintr-o inspiraţie populară, plină de-o prospeţime extremă.
În acest loc trebuie amintit şi Ion Vinea, al cărui elev, Tristan Tzara este creatorul român al dadaismului Şi, la sfârşit, Ion Barbu, un talent unic, geometric, în acelaşi timp; el este cel care întruchipează pe de-a-ntregul dimensiunea dionisiacă. Dintre cei mulţi care crează actualmente am enumerat doar pe cei mai importanţi În acest cor de talente deja se aud glasurile tot mai evidente şi mai puternice ale viitorului.
LUCIAN BLAGA
*
Trebuie spus că însemnările de mai sus: succinte, sincere şi colegiale, semnate de Lucian Blaga, scrise, probabil, în germană şi traduse, din această limbă, în polonă, aduceau în ţara lui Mickiewicz şi Staff un spor de informaţie larg accesibilă, ce putea trezi interesul pentru lectura autorilor enumeraţi. Acest lucru nu va întârzia să apară, cunoscut fiind că la începutul anilor '30, poetul din Wadowice, acum la Poznan, Emil Zegadlowicz va pune în operă un prim florilegiu de lirică românească, intitulat: Teme româneşti. Ulterior, universitarul Emil Biedrzycki, din Lwow, poeţii Lewik, Hollender şi alţii se vor apleca tot mai atent asupra liricii româneşti.
Eseul lui Blaga, redactat din nevoia de a populariza lirica contemporană a ţării sale, se constituie într-o piatră de temelie în prezentarea poeziei româneşti în Polonia, contribuţie despre care nu ştim în ce măsură poeţii enumeraţi au ştiut de prezentarea de mai sus a confratelui lor, după cum nu se ştie în ce măsură Blaga însuşi a dat textul publicităţii şi în româneşte.
La peste opt decenii de la redactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta străinătăţii realităţile şi coordonatele poetice ale liricii interbelice. (cf. Nicolae Mareş, Încă Polonia..., Ed. Colosseum, 2008, Blaga în Polonia sau de la Meşterul Manole la Mira-bila sămânţă, p. 207-211).
