În LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ nr. 4, Dan Cristea semnează un editorial substanțial, Actualitatea lui Maiorescu: „Anul viitor se vor împlini 150 de ani de la publicarea, în 1868, a studiului lui Titu Maiorescu (1840-1917), În contra direcției de astăzi în cultura română, studiu care, pe de o parte, cum scrie E. Lovinescu, «rezumă temele esențiale ale criticii culturale maioresciene», iar, pe de altă parte, a făcut (și va face, probabil, în continuare) să curgă râuri de cerneală, atât pro, cât și contra, în legătură cu teza fundamentală a expunerii criticului, și anume teoria «formelor fără fond». Nu voi căuta, aici și acum, să intru în vreo dezbatere mai profundă a acestei teorii (în fond, o memorabilă metaforă!), ci, sprijinit pe unele citate și sugestii din textul maiorescian (compus de un «mare scriitor», după aprecierea lui Nicolae Manolescu), mă voi limita a scoate în evidență câteva analogii cu ceea ce se întâmplă astăzi în cultura română sau, cum zicea Maiorescu însuși, în «cultura noastră intelectuală»”. Textul său prefațează intervențiile de la colocviul de critică: remarcabile ni s-au părut comunicările semnate de Angelo Mitchievici, Radu Voinescu și Adrian Lesenciuc. Tot Dan Cristea este titularul cronicii literare, în care comentează cu entuziasm antologia din poezia lui Ion Mureșan, Iluminarea marilor construcții, realizată de poetul Teodor Dună. Celălalt critic literar important de la Luceafărul de dimineață, Alex Ștefănescu, e prezent cu un capitol din ediția a doua a Istoriei literaturii române contemporane, adăugită și adusă la zi: eseul excelent găzduit de Luceafărul de dimineață îi este consacrat lui Ioan T. Morar, despre care criticul afirmă: „Pentru ca acum, citindu-i în sfârșit toate cărțile (cam târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată), să constat că umoristul, care și în viața de fiecare zi se joacă, într-un stil uneori clovnesc, este de fapt unul dintre cei mai valoroși scriitori români de azi.” Din același număr al revistei am remarcat și cele două cronici de Horia Gârbea și Andrea Hedeș, consacrate volumului Arhitectura memoriei de Răzvan Voncu, ales cartea lunii.
