Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
LĂSTUN, LOGAN, LAMBORGHINI de Barbu Cioculescu


Pe vremea când încă mă mai interesa o nobilă îmbrăcăminte pentru volan, un amic încercat îmi propuse, la un preţ cu adevărat amical, să-mi treacă mie proaspătul Lăstun, cea mai nouă şi mai îndrăzneaţă realizare a industriei automobilistice româneşti, de originală concepţie. Văzusem maşinuţa ce putea să devină imediat a mea - o excepţie în epocă - lăsa impresia de fragilitate cu caroseria ce părea mai degrabă o glazură, dar, cum aspiram după un vehicul de oraş, ideea de a mi-o însuşi dintr-o strângere de mână şi fără dureroase sacrificii monetare mi-ar fi surâs, dacă primul şi grăbitul ei beneficiar n-ar fi făcut eroarea pe care nici un negustor n-o comite, de defăimare a mărfii.

Mi se plânse de cutia de viteze de un model depăşit, de vreo alte câteva hibe şi-mi propuse cu prea mare hotărâre să mi-o aducă numaidecât sub fereastră. Cerui timp de gândire, amicul şi-a mutat oferta, descotorosindu-se scurt de maşinuţă - sper, pentru el, nu cu cine ştie ce pierderi. Noua cucerire a industriei naţionale de automobile dispăru curând de pe şosele, din motive pe care nu le voi cunoaşte niciodată - şi, cred, nimeni, de asemenea. Asta pe când Pobede astmatice mai mustăceau pe drumuri de ţară cărând legume, bravul Trabant înfrunta cu succes defileurile Carpaţilor, neobositul Fiat 850 dădea semne de imortalitate - iar pe strada Ernest Broşteanu străluceau ca noi, într-o grădină, două străvechi limuzine americane, în stare de funcţionare.

Pe atunci, singura rubrică din buletinul statistic anual ce rămânea neocupată era aceea a numărului de automobile, în anul acela, din surse discrete, circa optzeci de mii, v-o spune un fost normator-autor. O maşină pentru omul de rând, anonim constructor al socialismului - dar eroic în deciziile sale sacrificiale - o maşină cu patru roţi, motor şi volan, din cât mai puţin făcută - consumul de benzină nu conta - fusese în vederile conducătorului. El supraveghease fazele construcţiei, cerând mereu şi mereu alte economii, încât obiectul rezultat pretindea a se umbla cu dânsul precum cu un ou moale şi se deosebea de automobilele pentru copii prin faptul că nu folosea la mers pedalele. Dispariţiei de pe piaţă a mult mediatizatului Lăstun nu i-a succedat vreun model îmbunătăţit. Presupun că fabrica timişoreană a trecut la prepararea de tăiţei, de îmbutelieri de apă plată.

Curând apoi îşi făcu apariţia corpolenta Dacie 1300, semn că omului de rând îi fusese rezervat ceva mai fain, că insul nostru era încurajat să ţintească mai sus, cu de trei ori mai mulţi cai putere - ca să nu mai vorbim de apetisantele piese franţuzeşti. Printre cei decişi să aibă parte de standingul celor cinci confortabile locuri ale incitantului produs, depusei la CEC şaptezeci de mii de lei, încrezător în spornic asigurata creştere ritmică a economiei naţionale, la care, de altminteri, îmi aduceam modesta contribuţie prin ducerea unei existenţe de exemplară austeritate.

Cu cetăţenească înţelegere şi demnă reculegere, aşteptând desigur nu pe mâine-poimâine momentul de graţie când o senzuală Dacie 1300 - metalizată, ah! - sau chiar una 1301, avea să-mi poposească în ogradă, foloseam mijloacele publice de transport - o şcoală a răbdării, a forjării caracterului. Când m-am bucurat copilăreşte de căderea tiranului, sub a cărui oblăduire mii şi mii de Dacii, care papuc, care limuzină, intraseră în patrimoniul unor norocoşi românaşi, nu m-a dus mintea că tot în acele ore de descărcare se năruia ultima speranţă de a mângâia volanul ei, de a coborî lubric mâna pe schimbătorul de viteze, într-un gest de cutezătoare intimitate.

încăpăţânându-mă să ridic cât mai târziu banii de la CEC, am cumpărat cu ei nu un apartament cu trei camere confort unu, ci o zgardă cu lungimi variabile de lesă pentru fidelul meu companion Tommy, reeditând destinul lui Dănilă Prepeleac. Numai că mie mi s-a dat şi restul. în amurg, plimbările cu Tommy prin Cotroceni, pe deal şi mai la vale, se petreceau paşnic, rare automobile treceau fără a se încrucişa cu altele, silenţioşi biciclişti goneau pe bulevarde, fără teamă de întâlniri fatale. Ca unul din membrii unui partid de opoziţie mituit de satanicul Occident şi repetat miruit în ţeastă de minerii iliescieni - mergeam mult pe jos - mi-a priit. Când ridicam ochii vedeam Dacii - însă nici nu-mi mai păsa.

Cele trei decenii de dominaţei absolută a Daciei 1300, împărţiţi pe din două de o anume schimbare de regim politic, măsoară perfect perioada de letargie a societăţii româneşti, pe coborâşul ceauşismului şi lentul urcuş capitalist, se suprapune straniei etape istorice la întâmplare numită tranziţie. Somnul cu vise fără noimă şi coşmaruri. Tocmai când în foalele istoriei pătrundeau gigantice mase de aer năvalnic, proorocind globalizarea. Iată însă că atât noua, cât şi super noua Dacie părăsiră ringul, elegantul, modernul, franţuzitul Logan îi luă locul, într-o Românie bine încrustată în NATO şi în umbra porţii Uniunii Europene.

Cu această caracteristică ce nu poate fi trecută cu vederea, cea mai poftită maşină de către români este şi cea mai ieftină pentru străinii cu pungă mică. Pentru că suntem săraci. Cât de, se va afla după numărul de ani/decenii de răsfăţ ai lui Monsieur Logan de Colibashy, într-o lume în care preţul benzinei îl va depăşi pe cel al coniacului de calitate, unde capitale evenimente se vor urma ameţior, bineînţeles strângându-ne la mijloc, când automobile de toate mărcile - fiindcă de ele vorbim - vor sări în aer în locuri unde nu vă sfătuiesc să vă găsiţi, pecetluind cea mai curioasă alianţă a tuturor vremurilor, aceea dintre nespălaţii terorişti şi şamponaţii fabricanţi de automobile.

Scepticul - şi nu ne mai scăpăm de el! - ridică din umeri în faţa ofertei Loganului. El ştie că românul are mai de mult cheia unor misterioase mijloace de a se înzestra cu automobile de cea mai costisitoare spiţă, că a încerca să pietonezi astăzi pe străzile Capitalei înseamnă a te specializa în escaladarea de maşini, trecând peste ele, printre ele, pe sub ele, prin ele. Iar dacă te uiţi, vei vedea numai mărci de lux şi doar exemplare noi, explicaţia fiind de toată simplitatea: omul sărac nu-şi poate permite să cumpere lucru ieftin.

Consultaţi, specialiştii prevăd o înrăutăţire a situaţiei economice în primii ani după intrarea în U.E., printr-o firească săltare a preţurilor. Urmarea va fi dramatică: pe toate şoselele patriei, anual reasfaltate, pe drumuri de ţară prevăzute a fi spoite cu pietriş, vor goni numai şi doar vedete Lamborghini, Masseratti, Porsche, de cel mai nou tip, umilind gracilele Loganuri care, izbit de adevărate fortăreţe pe patru roţi, îşi vor da la iveală înrudirea cu eterna Dacie, mototolul de fiare ce ni se exhibă la jurnalele de actualităţi după fiecare drastică întâlnire cu câte o maşină de teren - aceasta doi-trei metri mai încolo, ca şi neatinsă.

Actualmente, dacă la o oră aleasă românul ar trebui să se suie în primul automobil din preajmă, întreaga populaţie a ţării ar lua loc în această admirabilă cucerire a tehnicii - vremea nu e departe când fiştecine va dispune de propriul automobil, iar mai pe urmă când tot omul va dispune de mai multe - pentru facerea pieţei un Logan cu îmbunătăţiri, pentru soţie un jeep, pentru sine un bolid. Şi, precis, tot atunci nimeni, nicăieri, niciunde nu va mai vorbi de corupţie. Deşi vor da de gândit şi se va vorbi pe seama anumitor persoane bâzâind prin văzduh în elicoptere personale. Pentru că, de felul ei, aşa este lumea: rea.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara