Pe linia separării politicii de Biserică, marcată de arhimandritul Dionisie Udişteanu (unul dintre cei ce au afirmat necesitatea reformării Bisericii între cele două războaie), acesta va socoti obligatorie educaţia duhovnicească, dar şi culturală a monahilor din rândurile cărora să fie aleşi viitorii ierarhi. Broşura Înnoieşte-te Noule Ierusalime va fi alcătuită în 1943, pe această direcţie, de către Benedict Ghiuş, Antim Nica şi Ion Babaca. Ea va fi, în 1958, unul din pretextele condamnării părintelui Benedict, pretext asimilat vinovăţiei întregului „lot” Rugul Aprins. Mai ales că Benedict Ghiuş fusese profesor la Bălţi având strânse legături cu Tit Simedrea (cu studii de Teologie şi Drept, cu specializări la Paris şi Montpellier, arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureştiului, apoi, în 1935, episcop de Hotin, iar în 1940, mitropolit al Bucovinei), fiind socotit şi din acest motiv, periculos pentru autorităţile comuniste.
Povestea „Rugului Aprins al Maicii Domnului” şi a Antimului nu s-a ivit dintr-odată. Spiritualitatea înaltă a unor reprezentanţi de elită ai clerului se afirma în mod creator într-o direcţie opusă mişcărilor mai populare (avându-i ca iniţiatori pe preoţii Arsenie Boca sau Ioan Iovan de la Vladimireşti). Cele „7 zile de priveghere”, organizate de părintele Benedict împreună cu Sandu Tudor, în 1943, la Cernăuţi, anticipează „Rugul Aprins”, ca asociaţie: aici, la Cernăuţi, vor cuvânta cei pe care îi vom găsi mai târziu conferenţiind la Antim: Paul Sterian şi Petru Manoliu, Alexandru Mironescu şi Anton Dumitriu, arhimandritul Benedict Ghiuş şi Sandu Tudor, Alexandru Elian, Constantin Noica şi H.H.Stahl.
„Privegherile” de la Cernăuţi s-au desfăşurat în 1943, dar dorinţa celor de la Antim de a se constitui într-o asociaţie devine hotărâtoare în fatidicul an 1944 odată cu invazia Armatei Roşii în România. Cu toate acestea este de netăgăduit prefigurarea nucleului de la „Rugul Aprins al Maicii Domnului” la Mănăstirea Antim, odată cu noutatea cuvântărilor de la Cernăuţi, în primul rând datorită implicării celor doi organizatori, Benedict Ghiuş şi Sandu Tudor, cu participarea celor pomeniţi mai sus. De altfel, la Antim, se vor dezvolta două direcţii ce se vor împleti în mod fericit: cea culturală şi cea spirituală (şi din punct de vedere uman, cu acelaşi scop, prin apropierea clerului de intelectuali), dar, pe de altă parte, se va naşte direcţia unei „mănăstiri misionare”, care venea înspre reprezentanţii aleşi ai culturii din Bucureşti. „Rugul Aprins al Maicii Domnului” şi Antimul vor fi pentru totdeauna, în mod concret, împlinirea celei mai alese instruiri religioase.

„Duhovnicul, sfătuitorul, interlocutorul intelectual”
Părintele arhimandrit Benedict Ghiuş s-a născut la 21 octombrie 1904 în satul Domneşti, comuna Pufeşti, judeţul Vrancea. La botez i-a fost dat numele Vasile. Încheie studii de teologie la Facultatea de Teologie din Chişinău şi Bucureşti (1926-1927), de unde va pleca cu o bursă la Facultatea de Teologie din Strassbourg (1927-1932). Se va întoarce în ţară ca unul dintre cei mai aleşi teologi ai României. Îşi va lua doctoratul la Bucureşti, în 1946. Prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuţi(1936) va intra în contact cu studenţii teologi simpatizanţi legionari şi va lua parte la întrunirile lor cu dezlegare din partea mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, care avea interesul major să afle dacă la aceste întruniri nu generau discuţii ce ar fi maculat imaginea Bisericii. Tânărul preot de 32 de ani s-a ataşat atunci direcţiei strict spirituale a mişcării legionare, direcţie constantă şi unică în cadrul acestor întruniri. Era deja adeptul principiilor mistic-religioase care vor fi baza unei profunzimi şi a unor exigenţe care îi vor marca întreaga existenţă şi de la care nu se va abate niciodată.
În 1934 este hirotonisit ierodiacon, în 1936 ieromonah şi în 1939 va fi hirotonisit arhimandrit. Profesor la Liceul seminarial din Bălţi între 1938-1940, se refugiază de aici în 1940 odată cu cedarea Basarabiei către URSS. Va fi preot la catedrala patriarhală (1940-1944) şi episcop de Hotin (ales în 1943), alegere invalidată în mod surprinzător de Mihai Antonescu. Este foarte importantă întâlnirea şi comunicarea părintelui Benedict cu Monseniorul Ghika după 1944.
În 1946 participă deja la întrunirile „grupului de la Antim” cu activitate exclusiv religioasă, baza Asociaţiei „Rugul Aprins al Maicii Domnului”. Iniţial, din asociaţie au făcut parte, conform depoziţiei părintelui Benedict din 1958 consemnată de Securitate în actele dosarului P 202 „Teodorescu Alexandru şi ceilalţi”: „preotul Alexandru Teodorescu – Daniel, Benedict Ghiuş, preot Marcel Avramescu, care, după o scurtă vreme va pleca la parohia din Tulcea, profesorul Alexandru Mironescu, Sofian Boghiu şi Felix Dubneac”. „Îndemn la credinţă, la rugăciune, la disciplină de sine, la muncă, la fapte de dragoste faţă de aproapele şi altele” aceasta este esenţa trăirii creştine despre care se vorbea la întrunirile „Rugului Aprins”. Activitatea asociaţiei s-a extins şi în 1947, foarte multă lume din afara mănăstirii participa la conferinţele cu teme religioase.
În 1949 este numit vicar patriarhal prin voinţa patriarhului Justinian Marina care mai avea un gând: acela de a-l învesti episcop, dar părintele Benedict va fi nevoit să-şi dea demisia din această funcţie în cadrul şedinţei Sf.Sinod din 25 februarie 1950.
Revenit la Bucureşti după profesoratul de la Seminariile teologice de la Mănăstirea Neamţ (1950 – 1954), începând cu 1955 va sluji la catedrala patriarhală. Aici îl întâlneşte pe părintele Daniel (Sandu Tudor) în 1956, la sfatul căruia se va ocupa de educaţia religioasă a studenţilor din Bucureşti. O va face la Mănăstirea Plumbuita (unde studenţii erau prezenţi la slujbe şi convorbiri pe teme religioase), dar şi la întrunirile din casa profesorului Alexandru Mironescu.
Arestat în 1958 odată cu întregul grup din „lotul” Rugul Aprins, va fi eliberat în 25 iunie 1964 conform articolului 411, odată cu eliberarea din penitenciare a deţinuţilor politici. Va sluji din nou la catedrala patriarhală între 1964 – 1974, iar după pensionare se va retrage la Mănăstirea Cernica. Se stinge din viaţă la 12 iunie 1988.
Părintele Petroniu Tănase (1914-2011, mare duhovnic al secolului XX, stareţ al Schitului Prodromu de la Muntele Athos, a făcut parte din „Rugul Aprins”) îi face o succintă traiectorie de viaţă părintelui Benedict ca duhovnic, predicator, slujitor al Bisericii şi ca ierarh bisericesc, în volumul Icoane smerite din Sf. Ortodoxie română, Editura Bizantină, Bucureşti, 2003:
„O asemenea prezenţă nu putea rămâne neobservată. Credincioşii Antimului, lumea intelectuală din Bucureşti şi mai ales tineretul universitar căutau să-l cunoască, să-i ceară sfat duhovnicesc. A fost o prezenţă de seamă în mişcarea «Rugul Aprins». Colaborator apropiat al părintelui Daniil (Sandu Tudor), prieten şi duhovnic al familiei profesorului universitar Alexandru Mironescu, părinte duhovnicesc al multdăruitului tânăr – mai apoi profesor universitar, Andrei Scrima. În chip firesc, conducerea Bisericii Ortodoxe a căutat să se folosească din plin de personalitatea părintelui Benedict. A fost slujitor şi predicator la catedrala patriarhală, asistent preuniversitar al părintelui Stăniloaie şDumitruţ la catedra de Ascetică şi Mistică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, vicar patriarhal, ales episcop al eparhiei Hotinului şi profesor la seminarul monahal de la Mănăstirea Neamţ.”
Documentele de arhivă selecţionate din dosarul P 202 volumul 1 „Teodorescu Alexandru şi alţii” privind „lotul” Rugul Aprins ACNSAS, se referă la preotul arhimandrit Benedict Ghiuş. Ele reprezintă o parte din actele răsunătorului proces ce va trimite în temniţe şi lagărele morţii grupul de 16 persoane ce fuseseră incluse în lot şi se regăsesc la filele 177 („Ordonanţa de reţinere” din 13 iunie 1958), 178 („Mandatul de arestare” din 14 iunie 1958), 183 („Procesul verbal de percheziţie: / Încheiat astăzi 14 iunie 1958 la Bucureşti/ Eu locotenent Ferfelea Ion din Direcţia de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne am efectuat, conform Ordonanţei de percheziţie emisă la data de 13 iunie 1958 de anchetatorul penal de securitate locotenent major Blidaru Gheorghe asistat de locotenent major Draghiceria Duşan şi locotenent major Ţârlea Ion, percheziţia domiciliară la numitul Ghiuş Vasile […]. În urma percheziţiei au fost ridicate următoarele: un buletin de identitate […] pe numele lui Ghiuş Vasile / şapte agende de buzunar de diferite mărimi în care sunt trecute diferite numere de telefon şi adresa / diferite scrisori expediate din ţară şi străinătate pe adresa numitului Ghiuş Vasile / una carte intitulată «Cuvintele cunoaşterii ştiinţifice» scrisă de Alexandru Mironescu / una carte intitulată «Paraclisul şi acatistul» editate la mănăstirea şMarea Lavrăţ, şschitulţ Prodromu şde la Muntele Athosţ. / Una carte intitulată «Fiul lui Dumnezeu, fiul omului» scrisă de Sterian Diamandi / una carte cu coperţile verzi scrisă în limba franceză – intitulată «Esprit et liberté» scrisă de N.Berdiaeff / un număr de şase (6) dosare conţinând diferite probleme scrise cu maşina de scris (dactilografiate – n.m.I.D.)/ un bloc notes / un număr de şase (6) caiete conţinând diferite notiţe / un număr de şaisprezece file scrise de mână şi la maşină intitulate «Patima domnului Iisus» în limbile franceză şi română / una mapă cu traducerea din limba franceză intitulată «Note preliminare» / suma de (201) două sute unu un leu./ Nu s-a făcut nici o plângere că s-a folosit vreun procedeu ilegal în timpul efectuării percheziţiei./ Percheziţia a început la ora 1,00 şi s-a încheiat la ora 4,30 / Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal în patru exemplare spre cele legale”. Semnează indescifrabil Ofiţer de Securitate, Asistenţi, / Percheziţionat, Arhimandrit Benedict Ghiuş.), şi 186 („Proces verbal de sechestru” / Ministerul Afacerilor Interne – UM 0123/ E-Bucureşti – încheiat la 7 august 1958 în Bucureşti – / încheiat la 7 august 1958 în Bucureşti / „Noi, locotenent major Petrescu Virgil şi căpitan Stanciu Gheorghe din Ministerul Afacerilor Interne UM 0123/ E, Bucureşti, în baza dispoziţiilor articolului 114 şi următoarele din codul de procedură penală şi a ordonanţei de sechestru din 10 iulie 1958 emisă de Ministerul Afacerilor Interne Direcţia Anchete penale ne-am deplasat în localitatea Bucureşti […] la domiciliul învinuitului Ghiuş Vasile Benedict […] unde am declarat şi pus sub sechestru asigurător averea mobilă aparţinînd învinuitului […]. La constituirea sechestrului asigurător s-a ţinut cont de articolul 25 puncul 6 […] cşodulţ pşenalţ, de articolul 406 – 410 din codul de procedură civilă şi de articolul 30 din codul familiei.// Alte bunuri nu s-au mai găsit iar cele consemnate în prezentul proces verbal se găsesc la adresa de mai sus sigilate de organele Ministerului Afacerilor Interne. Drept care am încheiat prezentul proces verbal în 3 exemplare, spre cele legale.”).
Procesele verbale de interogatoriu sunt în număr de zece (aflate la filele 191, 194, 206, 214, 222, 225, 227, 230, 232 ale volumului 1 din dosarul P 202 ACNSAS). Ancheta va fi deschisă chiar în ziua arestării părintelui Benedict, la 14 iunie 1958, la orele 8 şi va dura şapte ore, durată semnificativă pentru concluzia ce am putea-o trage despre modalităţile în care se puteau obţine răspunsurile care să fie pe placul autorităţilor ce trebuiau să-l trimită, atât pe arestat, cât şi pe cei arestaţi odată cu el, în temniţă, cu o durată a pedepsei cât se poate de extinsă.

O adunare de îngeri
Pentru valoarea lui ca sursă primară despre mişcarea de la „Rugul Aprins” în ceea ce priveşte alcătuirea şi evoluţia ei, reproduc fragmentar interogatoriul din 17 iunie 1958:
„[…] Întrebare: Arată dumneata de când au început să se ţină acele adunări ale «Rugului Aprins» şi de cine erau organizate? / Răspuns: Subsemnatul am luat cunoştinţă şi am început să particip la întrunirile Rugului Aprins, din câte reţin, din anul 1946, la Mănăstirea Antim din Bucureşti./ Ideea acestei forme de activitate religioasă «Rugul Aprins» îi aparţine preotului Ioan Culâghin venit de la Rostov – URSS şi stabilit la Mănăstirea Cernica. / Întrucât preotul Teodorescu Alexandru – Daniel, care pe atuncea era frate în cadrul Mănăstirii Antim, fusese la Muntele Athos – Grecia şi făcuse studii în privinţa acestei activităţi, a devenit conducătorul asociaţiei Rugul Aprins. / Iniţial din această asociaţie au făcut parte: Teodorescu Alexandru Daniel, subsemnatul, preotul Mihai Avramescu (care a fost hirotonisit abia în 1951 n.m. I.D.) care în prezent are parohie în oraşul Tulcea, profesorul Mironescu Alexandru, preoţii Sofian Boghiu şi Dubneac şFelixţ, care pe atunci erau călugări de la mănăstire, pe care nu mi-i amintesc în momentul de faţă. / Precizez că pe atunci, respectiv în perioada 1946 – 1947, întrunirile „Rugului Aprins” aveau loc numai în incinta Mănăstirii Antim şi erau organizate de către preotul Teodorescu Alexandru – Daniel: / Întrebare: În ce constă activitatea dusă în cadrul acelor întruniri ale «Rugului Aprins»?/ Răspuns: În cadrul întrunirilor Rugului Aprins care au avut loc în perioada 1946 –1947 la Mănăstirea Antim s-a desfăşurat o activitate exclusiv religioasă. La acele întruniri era invitat şi preotul rus Ioan Culâghin, care în cadrul întrunirilor respective făcea comunicări despre experienţa şi trăirea creştină a stareţilor de la Optina şi ne povăţuia şi pe noi cum să realizăm o asemenea experienţă. / Întrebare: Despre ce experienţă este vorba? / Răspuns: Este vorba despre o experienţă duhovnicească, care consta în îndemnul la credinţă, la rugăciune, la disciplină de sine, la muncă, la fapte de dragoste faţă de aproapele şi altele./ Întrebare: În afară de acestea, ce activitate mai desfăşuraţi în cadrul întrunirilor Rugului Aprins? / Răspuns: În afară de cele arătate mai sus, altă activitate nu se mai desfăşura în cadrul acelor întruniri / Întrebare: Până când v-aţi continuat activitatea sub această formă, în cadrul întrunirilor respective? / Răspuns: Întrunirile Rugului Aprins până în anul 1947 au luat o amploare foarte mare, în sensul că la ele au început să participe elemente din ce în ce mai multe, printre care şi o serie de vizitatori ai Mănăstirii Antim. În cadrul întrunirilor respective au început să se ţină o serie de conferinţe cu teme religioase, pe care le ţineau după un program bine stabilit de către membrii grupului, respectiv: preotul Teodorescu Alexandru – Daniel, subsemnatul, profesorul Mironescu Alexandru, preotul Vasilache Vasile, Stăniloaie Dumitru şi alţii. De asemenea au fost organizate cu călugării Mănăstirii Antim coruri, care cântau la întrunirile respective. / Această activitate am desfăşurat-o sub forma arătată mai sus până când, în cursul anului 1948, nu-mi mai amintesc data precisă, când ne-a fost interzis să mai organizăm şi să mai ţinem asemenea întruniri, primind dispoziţiuni de la Arhiepiscopie că asemenea întruniri sunt interzise de lege. / Întrebare: Ce aţi făcut dumneavoastră în urma acestui fapt? / Răspuns:/ După primirea dispoziţiunei am încetat de a mai ţine asemenea întruniri iar subsemnatul în luna martie 1950 am plecat la Mănăstirea Neamţ ca profesor la seminarul teologic de acolo şi am stat până în ianuarie 1955. În această perioadă de timp, subsemnatul am continuat să vin prin Bucureşti în mod periodic şi să mă văd cu preoţii călugări Sofian Boghiu şi Felix Dubneac, precum şi cu profesorul Mironescu Alexandru cu care activasem în Rugul Aprins.
Tot în această perioadă, după anul 1950, preotul Teodorescu Alexandru a fost arestat, nu cunosc pentru care motive şi nu m-am mai văzut cu el până în anul 1953, când a fost pus în libertate şi s-a stabilit la Mănăstirea Sihăstria din părţile Neamţului, făcândumi o vizită la Mănăstirea Neamţ. / Întrebare: Ce discuţiuni aţi purtat în cadrul acelei întâlniri? / Răspuns: În cadrul acestei întâlniri Teodorescu Alexandru mi-a povestit cum a dus-o el în închisoare şi cred că mi-a spus şi motivele pentru care a fost închis, însă nu le mai reţin. /Întrebare: Ce legături s-au stabilit între dumneata şi Teodorescu Alexandru-Daniel în urma acestei întâlniri?/ Răspuns: În urma acelei întâlniri, subsemnatul am continuat să menţin legătura cu Teodorescu Alexandru-Daniel, vizitându-l atât eu pe el cât şi el pe mine la Mănăstirea Neamţu, până în anul 1955, când subsemnatul am venit din nou în Bucureşti ca preot la Patriarhie. În anul 1954, Teodorescu Alexandru a fost mutat ca egumen (stareţ) la schitul Rarău, funcţie pe care o deţine şi în prezent.
Datorită poziţiei acestui schit, pe acolo trec foarte mulţi excursionişti, în special tineri intelectuali în legătură cu care Teodorescu Alexandru-Daniel mi-a spus în cadrul unei întâlniri avută în Bucureşti la domiciliul meu pe la începutul anului 1956, că trebuie să se ocupe cineva de ei, în sensul educaţiei religioase, spunându-mi să mă ocup eu de această problemă. / Întrebare: Ce ai răspuns dumneata? / Răspuns: Subsemnatul am acceptat cu greu să mă ocup de această problemă, cunoscând că este o activitate interzisă de lege, în sensul că mi-am dat seama că organizarea unor asemenea întâlniri cu o serie de elemente tinere, este pedepsită de lege, însă la insistenţele lui Teodorescu Alexandru-Daniel, am acceptat. / Întrebare: Ce ai făcut dumneata după ce ai acceptat propunerea lui Teodorescu Alexandru? Răspuns: După ce am acceptat propunerea lui Teodorescu Alexandru de a mă ocupa de educarea religioasă a o serie de elemente intelectuale din rândul tineretului, cunoscute de el, au şi venit la mine trimis de acesta o serie de tineri, printre care îmi amintesc pe următorii: Stănculescu Emanoil, student la facultatea de chimie din Bucureşti, Bădulescu Nicolae student la facultatea de filosofie din Bucureşti, […] Văsîi George, student la facultatea de arhitectură, o studentă Diana, studentă la facultatea de arhitectură şi alţii, pe care nu mi-i mai amintesc în momentul de faţă. / Cu aceste elemente am organizat întruniri la domiciliul meu cât şi la domiciliul profesorului Mironescu Alexandru şi la Mănăstirea Plumbuita. Precizez că întrunirile de la domiciliul lui Mironescu Alexandru şi de la Mănăstirea Plumbuita, au fost organizate de către Teodorescu Alexandru şi la o parte din acele întruniri am participat şi eu. După ce am citit prezentul proces verbal de interogatoriu cuvânt cu cuvânt şi am constatat că el corespunde întrutotul cu cele declarate de mine, îl susţin, îl semnez, / Ghiuş Vasile Benedict / Anchetator penal de Securitate/ locotenent major/ Blidaru Gheorghe.”

Confruntări şi alte presiuni
În procesul Rugului Aprins au fost implicaţi, pe lângă „lotul” incriminat alţi teologi de valoare şi înalţi ierarhi bisericeşti. Umilinţele la care au fost supuşi nu vor fi dezbătute aici, dar ele se pot deduce din actele de arhivă. În procesele politice ale vremii se proceda la „confruntarea” inculpaţilor cu martori. Cele mai umilitoare au fost interogatoriile de confruntări care cuprindeau în subsidiar insulta la adresa morală a celui care era pus faţă în faţă cu martorul interogat şi în acelaşi timp inculpatul, ambii fiind de obicei personalităţi de valoare ale societăţii româneşti aflate în temniţe. În acest sens am selecţionat fragmentar interogatoriile de confruntări efectuate asupra unor înalte feţe bisericeşti (învinuite în aceeaşi problemă a „misticismului” cu adăugarea etichetelor politice pentru a le spori anii de temniţă) ca Nicolae Vasile Veniamin (preot arhimandrit, arhiereu vicar la Episcopia Buzăului în 1977, revocat în luna decembrie a aceluiaşi an printr-un decret semnat de Nicolae Ceauşescu – apud Adrian Nicolae Petcu în articolul „Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii – 1970 –1983” Revista Agero Stuttgart) şi Bartolomeu Anania (arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi al Clujului şi Mitropolit al Clujului şi Albei, Crişanei şi Maramureşuil – 1993 – 2011).
Din interogatoriile-confruntare ale „învinuitului” Nicolae Veniamin (dosar P 202, volumul 1 ACNSAS, fila 238) am selectat fragmente din cel din 6 iulie 1958. Organele de securitate obţin sub presiune informaţii despre părintele Benedict din perioada anterioară invaziei sovietice în România:
„[…] În cursul anului 1943 am avut o discuţie cu preotul Bica Gavrilă Gherasim care pe atunci era stareţ la Mănăstirea Polovraci, asupra alegerilor episcopale care au avut loc în acea perioadă la Bucureşti . / În legătură cu alegerile respective, preotul Bica mi-a spus că trebuie să fie ales episcop la Bălţi preotul Ghiuş Benedict despre care mi-a precizat că este legionar, însă nu a mai fost ales, din cauza unor opoziţii din partea organelor de pe atunci, nu cunosc pentru care motive./ De atunci nu am mai aflat nimic despre Ghiuş Benedict până în anul 1947, când tot preotul Bica mi-a spus că un grup de mistici caută o mănăstire pentru a se stabili să facă o „practică de rugăciune” care constă în faptul că ziua trebuia să doarmă iar toată noaptea să se roage./ Despre instituirea acestui grup de mistici am aflat mai amănunţit de la fraţii Traian şi Gheorghe Tohăneanu, foşti călugări la Mănăstirea Sâmbăta iar în prezent, din câte cunosc se află în părţile Sibiului, nu ştiu la ce mănăstire./ […]. De la susnumiţii în cadrul unei discuţii pe care am avuto în perioada 1947 – 1948, când au fost fraţi la Mănăstirea Polovraci, trimişi de preotul Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta, de asemeni legionar, ca activişti ai grupării „Oastea Domnului”, am aflat că numiţii Sandu Tudor, fost ziarist, […], Ghiuş Benedict, legionar, şi alţii, au constituit o grupare misticreligioasă denumită Rugul Aprins şi şi au fost la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea unde au stat în cursul anului 1947, cca 2-3 săptămâni în care au făcut practică pe linia grupării lor şi au învăţat pe călugăriţe metoda de rugăciune (Rugăciunea inimii deprinsă de la Ioan Culâghin. Practicarea acestei rugăciuni era răspândită în mănăstirile din ţară – n.m. I.D.) / În iarna anului 1948, Sandu Tudor a venit la Mănăstirea Polovraci însoţit de Anton Dumitriu, profesor universitar de filosofie la Bucureşti care a fost arestat după 1948, însă nu ştiu pentru ce fapt, întrucât nu-i cunosc trecutul politic şi ne-au expus practica grupărilor mistice însă i-am refuzat şi nu am fost de acord cu cele susţinute de ei în urma cărui fapt nu au mai venit pe la noi. / Cu acea ocazie Sandu Tudor mi-a vorbit despre preotul legionar Ghiuş Benedict că face parte din gruparea lor şi pentru a mă convinge de justeţea celor susţinute de ei când merg pe la Bucureşti să iau legătura cu Ghiuş Benedict./ Spre sfârşitul anului 1940, mergând pe la Bucureşti, am luat legătura cu Ghiuş Benedict la Mănăstirea Antim, cu care ocazie l-am şi cunoscut. / În cadrul acestei întâlniri Ghiuş Benedict mi-a spus că lui Sandu Tudor i-a plăcut felul în care este organizată şi condusă Mănăstirea Polovraci după care a început să-mi explice că în tradiţiile mănăstireşti au existat formele de rugăciuni susţinute de ei.[…]. / Întrebare: Cine mai cunoşti dumneata că mai face parte din gruparea «Rugul Aprins?» / Răspuns: Din gruparea respectivă condusă de Sandu Tudor şi Ghiuş Benedict, am aflat că mai face parte şi preotul Sofian Boghiu. Pe altcineva nu mai cunosc, însă din cele aflate atunci în gruparea respectivă, mai erau încadraţi şi alţi preoţi călugări de la Mănăstirea Antim.[…] Subsemnatul l-am cunoscut pe Sofian Boghiu în perioada 1943 – 1944 la Mănăstirea Antim din Bucureşti, pe când se ocupa cu pictura. / Despre susnumitul cunosc că este legionar, fapt pe care l-am aflat de la preoţii Bica sau Anania, nu-mi amintesc de la care anume dintre aceştia doi. / În ceea ce priveşte activitatea sa legionară din trecut, nu o cunosc, întrucât nu mi s-a spus nimic mai mult, în afară de faptul că preoţii Sofian Boghiu, Gherasim Cristea (I.P.S. Gherasim Cristea a fost numit stareţ al Mănăstirii Căldăruşani în anul 1952. Timp de douăzeci de ani s-a ocupat, în primul rând de restaurarea bisericii şi chiliilor mănăstirii care fuseseră distruse în incendiul din 1946, dar şi de înfiinţarea muzeului mănăstirii n.m.I.D.), Felix Dubneac, Grigore Băbuş şi Veniamin de la Mănăstirea Antim din Bucureşti sunt legionari […]. În prezent despre Sofian şi Felix cunosc că lucrează ca pictori pe undeva prin Moldova, aparţinând însă tot de Mănăstirea Antim din Bucureşti, Gherasim Cristea este stareţ la Mănăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti, Grigore Băbuş este preot la Patriarhie iar despre Veniamin ştiu din auzite că este la Institutul Biblic de pe lângă Patriarhie. […]. / Anchetator penal de Securitate/ locotenent major Blidaru Gheorghe // şInterogatţ Nicolae Vasile Veniamin”.
Documente de valoare istorică, referitoare la Rugul Aprins, voi extrage fragmentar (ţinând cont că, aşa cum se desfăşurau toate interogatoriile şi acesta a fost luat sub presiune) şi din cel de-al doilea interogatoriu de confruntare, din data de 27 iunie 1958 cu durata de şapte ore (7 – 14) , efectuat asupra părintelui Bartolomeu Anania, din cadrul anchetării lui odată cu constituirea şi arestarea „lotului” Rugul Aprins: „[…]. Arăt în plus că între 1948 şi 1958 am venit în dese ocazii în contact cu unii cunoscuţi, cu foşti legionari, cu care, însă nu am mai purtat discuţii legionare. Dintre aceştia menţionez pe: Firmilian Marin – mitropolitul Olteniei, / Valerian Zaharia – actual episcop al Oradiei, / Benedict Ghiuş – actual profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti ,/ Băbuş Grigore, / actualul bibliotecar ajutor la patriarhie, / Boghiu Sofian, actualul stareţ al Mănăstirii Plumbuita, / Boca Arsenie –actual preot la Mănăstirea Prislop. […] /Anchetator penal de Securitate / Maior Aramă Ion / şInterogatţ Anania Valeriu”.

„A fi prezent în lume fără a fi din lume”
Scrierile arhimandritului Benedict Ghiuş despre îngeri, despre însingurare şi comuniune, semnul credinţei şi atâtea altele sunt ale unui teolog ales, cultivat, adânc cunoscător şi propovăduitor al credinţei creştine. Le găsim în revistele bisericeşti din perioada interbelică şi cea actuală. Din „revista de oceanografie ortodoxă” SCARA evidenţiez câteva fragmente ale marelui duhovnic din scrierea sa Despre însingurare şi comuniune: „Motto: / Scopul lumii este Dragostea: Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţile şi voi asemenea lor (Matei, 7,12) / „Ca om, Mântuitorul de toate S-a golit de bunăvoie, până la ultima limită. Aşişderea, nici o robie, nimic din cele ce sunt numai ale pământului, nimic din cele ce nu sunt voia Tatălui nu lau putut înlănţui: El e numai adevărata slugă a slugilor şi şprinţ aceasta înţelege el să rămână independent de toate, perfect, liber, generos, liniştit şi puternic. […]. Nu ne înşelăm asupra neînchipuitelor greutăţi. A vorbi de însingurarea unor făpturi ale lui Dumnezeu care nu sunt decât nişte bieţi oameni, vânaţi de toate ispitele, de toţi idolii, de toate vrăjile şi miturile lumii, trăind cu aceleaşi doborâtoare slăbiciuni şi mizerii în plin vârtejul unei vieţi întoarsă toată spre pământ, agitată de toate duhurile şi sfâşiată de nebănuite încurcături, patimi şi avânturi de tot felul, vecuindo cu un cuvânt într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca să-i gonească pe oameni afară de noi înşişi şi împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiţii, la prima vedere, şpareţ că vrei să faci război cu imposibilitatea. Înţelegem că nu este uşor lucru pentru oamenii din lume să se reculeagă, să se însingureze pentru a se împrospăta din fântânile cele adânci ale existenţei, a se regăsi în Dumnezeu şi a se reintegra în ordinea Lui. Dar unde altfel va găsi omul curajul să se vadă aşa cum este? Ceea ce teoretic pare aproape de neînchipuit, faptele ne arată că, printr-o surprinzătoare iconomie, este realizabil. Sunt luminişuri cu putinţă şi în cele mai haotice complicaţii.// Cu o trezie lăuntrică mereu gata, cu simţul grav al existenţei, cu înfocate strigăte de rugăciuni, cu voinţa nezdruncinată de a rămâne credincios Marii Iubiri, cu smulgeri din foc şi zvâcniri de duh care dă bucurie îngerilor şi cinstesc omenirea, mirenii au izbutit şi izbutesc zilnic cu Darul Duhului – acolo la postul de încredere din lume, unde i-a rânduit pronia, să rezolve grozavul paradox evanghelic: – a fi prezent în lume fără a fi din lume – să elibereze heruvimul din ei şi însinguraţi cu duhul, să trăiască în dragoste cu Dumnezeu. Au izbutit şi izbutesc însingurarea nu numai oameni simpli, ci fruntaşi, oamenii de carte şi chiar conducători de popoare. ş...ţ. Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om care ne pare a fi uşurat mult lucrul însingurării. În tot omul, pentru marii însiguraţi ai răsăritului, e întrupat un înger, un heruvim în devenire. E probabil că, sub lumina cuvântului, după Înviere veţi fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, icoane de Logos din nou – în trăirea răsăriteană a sfinţilor a luat figura mai dinamică a unui înger în devenire întrupat în fiecare om. Oricum ar fi, lucrul a rămas şi rămâne predaniei răsăritene.”
Mergem mai departe cu documentele de arhivă (de data aceasta privitoare la recursul la proces al părintelui Benedict). Susţinut de o temeinică asistenţă juridică , procesul îşi va avea formulată motivaţia în mod profesionist după cum citim în documentul aflat în volumul 5 al dosarului P 202 ACNSAS, fila 24 . (Vom vedea pe parcursul documentarului că orice logică este în afara motivaţiilor aberante ale condamnărilor politice din acei ani, în special în cazul întregului „lot” Rugul Aprins):
„Dosar 546 / 1958 //12 I 1959 / Depus în instanţă / Motive de recurs depuse de Ghiuş Vasile Benedict: „Am fost trimis în judecată în conformitate cu articolul 209 pct.1 din cşodulţ pşenalţ şi anume pentru crima de uneltire contra ordinei democratice, prin aceea că am activat în cadrul asociaţiei «Rugul Aprins» după dizolvarea acestei asociaţii mistico-religioase./ Instanţa de fond a reţinut în sarcina mea că în calitate de fost legionar, pe timpul cât am fost prefect de studii la Institutul Teologic din Cernăuţi am dus o activitate reacţionară, aceasta şi după anul 1948 şi mai precis din anul 1954, prin aceea că, primind o serie de studenţi, «fiii duhovniceşti» ai lui Sandu Tudor / Teodorescu Alexandru /, trimişi de acesta, i-am educat în spiritul reacţionar al neparticipării la viaţa politică şi culturală din facultate. Că, de asemenea, în cadrul asociaţiei Rugul Aprins am participat la unele întruniri ţinute la Mănăstirea Plumbuita şi la coinculpatul Mironescu Alexandru, cu care ocazie, în afară de discuţiile mistico-religioase, s-au purtat şi discuţii politice, duşmănoase, la adresa regimului democrat – popular. Pentru stabilirea acestei situaţiuni de fapt, instanţa de fond s-a bazat atât pe declaraţiile mele de la primele cercetări, cât şi pe revenirile făcute în faţa tribunalului precum şi pe declaraţiile celorlalţi coacuzaţi ca şi pe ale martorilor Zamfiroiu Grigore şi Zamfiroiu Rodica. // Împotriva acestei sentinţe supunem aprecierii instanţei de recurs, următoarele motive: I – Hotărâre ilegală – nulitate prevăzută de articolul 400./ În faţa instanţei de fond am susţinut, prin apărătorul meu, că faptele comise de mine nu se încadrează în articolul 209, punct 1 din cşodulţ pşenalţ – ş...ţ. Prima instanţă a respins această apărare şi m-a condamnat în calificarea arătată în concluziile de învinuire, şi aceasta prin încălcare de lege. / Din dosar rezultă că asociaţia «Rugul Aprins» a fost constituită de coacuzatul Teodorescu Alexandru încă din anul 1946, cel care a şi întocmit statutul asociaţiei, permisă de lege şi înscrisă la tribunal, ţinând două conferinţe publice cu caracter mistic religios, în sala mare a Mănăstirii Antim. / În 1948 fiind interzisă asociaţia îşi încetează existenţa şi în fapt. / După anul 1948 şi până în anul 1955 sentinţa nu reţine că am mai avut vreo activitate în cadrul acestei asociaţii. / În afară de orice asociaţie am dus o activitate mistic-religioasă şi aşa cum au arătat coacuzaţii Mironescu Alexandru şi Mironescu Şerban, în contrazicere cu ceilalţi coacuzaţi, am dus şi duc o activitate politică interzisă şi prin comentarea în mod duşmănos a unor probleme politice, făcând şi o formă de agitaţie, în sensul că în discuţiile cu studenţii trimişi de Teodorescu şAlexandruţ din şschitulţ Rarău i-am îndemnat să nu participe la viaţa politică şi culturală din facultate. / Nu a fost vorba nici un moment de reînfiinţarea vechii asociaţii sau de înfiinţarea unei noi asaociaţii, purtând eventual aceeaşi denumire şi în consecinţă, nu se putea reţine că eu am iniţiat, constituit sau activat în cadrul vreunei organizaţii cu scopuri anti-democratice. / Dacă se reţine ca justă o activitate de-a mea infracţională, aceasta am comis-o, în cadrul vreunei asociaţii – şi ea a avut un caracter de agitaţie, care încă este prevăzută şi sancţionată de […] cşodulţ pşenalţ. / Dacă, însă, s-ar considera că vechea asociaţie «Rugul Aprins» cu caracter legal până în anul 1948, a fost reactualizată de Teodorescu şAlexandruţ în 1954 – deşi acest lucru nu rezultă din piesele dosarului – în acest caz eu am putut să fiu în situaţia prevăzută […] de codul penal, întrucât aş fi ajutat acea asociaţie şi am făcut propagandă în favoarea ţelurilor acestei asociaţii. / Dat fiind că «agitaţia» şi «propaganda» ce mi s-a reţinut în sarcină a fost aceea de a îndemna pe unii studenţi să nu participe la viaţa politico-culturală din facultate, nu putea să aibă urmări grave pentru forma de guvernământ democrat populară, socotesc că încadrarea justă a faptei mele trebuie să fie aceea. // II. Hotărâre netemeinică – nulitate prevăzută de […] cşodul deţ pşrocedurăţ pşenalăţ prin aceea că pedeapsa aplicată este disproporţionată faţă de gradul de periculozitate a faptei mele. / Dacă privim în concret această periculozitate, ea se limitează la comentarea duşmănoasă a anumitor ştiri politice şi de a îndemna câţiva studenţi să se abţină de la viaţa politico-culturală a regimului nostru. / Chiar în ipoteza că acest lucru l-aş fi făcut în cadrul şasociatieiţ «Rugul Aprins», încă pedeapsa de 18 ani muncă silnică apare ca prea severă faţă de activitatea mea rezultând din piesele dosarului ca şi din întreaga mea comportare din trecut. / Rog a admite recursul / Ghiuş Vasile Benedict / avocat Roiu C.”
Ca urmare a recursului părintelui Benedict Ghiuş, dar şi a recursurilor tuturor membrilor „lotului”, Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române, în şedinţa din 14 iunie 1959, prin cuvântul reprezentantului Procuraturii Militare care, „combătând motivele de recurs formulate de apărare, […] a arătat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor concordă cu probele administrate în cauză, că faptele comise de recurenţi au fost calificate şi că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare cu gravitatea faptelor săvârşite de fiecare recurent. / În concluzie, reprezentantul Procuraturii Militare a cerut respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză, după care Tribunalul […] amână pronunţarea la 21 ianuarie 1959. / Pronunţată azi în şedinţa publică, 14 ianuarie 1959.
/ Preşedinte / Locotenent colonel de justiţie Varga Vasile / Consultant juridic / Maior de justiţie Tătar Augustin // În concluzie, Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române – Colegiul militar, în şedinţa din 21 ianuarie 1959 […] în numele poporului decide: respinge recursurile declarate de Teodorescu Alexandru, Făgeţeanu Alexandru, Ghiuş Vasile Benedict, Braga Roman, Boghiu Serghie Sofian, Dubneac Felix, Papacioc Anghel Arsenie, Mironescu Alexandru, Văsîi Gheorghe, Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae, Pistol Grigore Dan, Dabija Gheorghe, Voiculescu Vasile, Stăniloaie Dumitru şi Mihăilescu Emanoil, împotriva sentinţei 125 din 8 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară şi obligă pe recurenţi să plătească Statului […] cheltuieli de judecată. / Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 21 ianuarie 1959. / Preşedinte/ locotenet colonel de justiţie V. Varga/ Judecător / colonel de justiţie T.Vasiliu/ Consultant juridic / maior de justiţie A. Tătaru.”

„Mijlocul suveran, unealta lui Dumnezeu de răscumpărare prin excelenţă”
Trăirea suferinţei şi umilinţei extreme, asumarea unui destin ce cuprinde experienţa carcerală se întâlnesc pe calea Golgotei urcată în chin şi suferinţe de preoţii din „lotul” Rugul Aprins în credinţa mântuirii. Despre însemnătatea Crucii vorbeşte un alt eseu al teologului Benedict Ghiuş, despre măreţia morală asupra căruia îmi îngădui să mă opresc înainte de a merge mai departe pe firul surselor primare de informaţie, documentele de arhivă: „Ceea ce este îngăduit a spune sigur este că, în vederea înfăptuirii Răscumpărării, după Sfatul cel din veac ascuns al înţelepciunii divine, Crucea Domnului reprezintă în fapt mijlocul suveran, unealta lui Dumnezeu la răscumpărare prin excelenţă. Uşor se înţelege acum de ce faptele şi suferinţele Domnului au, în ciclul Sfintelor Patimi, «un scop care depăşeşte măreţia lor morală imediată. În fond ele reprezintă lucrarea pentru a cărei înfăptuire El s-a pogorât din Cer şi lucrarea aceasta e de aşa natură că are virtutea să zguduie şi să ne înnoiască»”.(A.Vonier, Op.cit., pp. 34- 35)” – citat din revista „Viaţa Creştină” nr. IV / 1994.

„Averea personală a condamnatului Ghiuş Vasile Benedict”
Documentele selectate din volumul 5 al dosarului P 202 ACNSAS cuprind:
1) „Mandatul de executare a pedepsei” din 31 ianuarie 1959 („condamnat la 18 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire […] deoarece, încadrat într-o organizaţie contrarevoluţionară a desfăşurat activitate duşmănoasă împotriva regimului democrat popular din Republica Populară Română.”).
2) „Procesul verbal de înmatriculare” din 28.II.1959 (“Republica Populară Română – Ministerul Afacerilor Interne, UM 0123/ M – Către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară Bucureşti / Referindu-ne la dosarul 2164 /58 din 2.11.1958 vă înaintăm pe verso procesul verbal nr.490/1958 de înmatricularea condamnatului Ghiuş Vasile Benedict depus în acest penitenciar cu mandatul de arestare […] spre cele legale. / Director / Secretar de grefă (semnături indescifrabile n.m I.D) “.
Filele 240 şi 242 din volumul 5 al dosarului P202 sunt cutremurătoare prin simpla lor existenţă:
1) „Proces verbal de încarcerare – Republica Populară Română – Tribunalul Militar / din 5.03. 1959 / către Ministerul Afacerilor Interne U.M. 0213 / Revenire la 13965 / 58 din 31. 01. 1959 / Înaintaţi de îndată acestui Tribunal Militar procesul verbal de încarcerare privitor la Ghiuş Vasile Benedict, Braga Roman, Boghiu Sofian, Dubneac Felix împotriva cărora s-au emis mandatele […] care s-au trimis cu numerele de mai sus./ Preşedintele Tribunalului Militar / Colonel de justitie/ Gerfier / semnături indescifrabile (n.m. I.D.)”
2) „Proces verbal de confirmare a averii:/ Tribunalul Capitalei/ Republica Populară Română/ Executorul judecătoresc / Proces verbal / astăzi 14 februarie / 1959 orele 16 / Noi , Sandu Marin, executor judecătoresc pe lângă Tribunalul Capitalei RPR // Având în vedere adresa […] din 31.01.1959 a Tribunalului Militar Regiunea 2 Militară cu care se înaintează extrasul sentinţei nr. 125/1958 rămasă definitivă şi ne invită ca pe baza acestei sentinţe să procedăm la confiscarea averii totale personale a condamnatului Ghiuş Vasile Benedict […]. / Azi, data de mai sus, din oficiu ne-am deplasat la domiciliul susnumitului unde am găsit sigiliul aplicat de Ministerul Afacerilor Interne cu care luând legătura tovşarăşulţ căpitan Petrescu Virgil a ridicat acest sigiliu şi apoi, împreună, pătrunzând în locuinţa condamnatului am procedat la confiscare. / După care noi, conform legii am declarat confiscată în folosul statului următoarea avere mobilă şi imobilă pe care am lăsat-o pe loc în păstrarea şi custodia tovarăşului căpitan Petrescu Virgil.[…]: 1- un aparat radio marca «Electromagnetica» în stare de funcţionare, 2- una servietă din piele maron, uzată, 3 – un cupon din doc negru de cca 4,50 şmetriţ, 4 – trei cearceafuri diferite uzate, 5 – un cupon din poplin albastru, 6 – un palton din stofă neagră uzat, 7 – un geamantan din carton presat, maron, 8 – un tablou cu ramă albă, 9 – un ceas de masă «swiss made» de culoare albastră în stare de funcţionare Constatăm că condamnatul nu are avere imobilă la această dată. […] / Executor judecătoresc, M. Sandu / Custode.” (semnat indescifrabil n.m. I.D.).

„De profesie preot”.
„Deţinutul” doctor în teologie Dosarul de penitenciar al deţinutului Ghiuş C. Vasile se deschide odată cu fila 86 a volumului 7 din dosarul P 202 ACNSAS care înregistrează închisorile şi lagărele de muncă silnică prin care a trecut înalta faţă bisericească precum şi duratele executării pedepselor şi numerele cu care a fost înmatriculat:
„Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia închisori şi penitenciare / 1. Închisoarea „C” Ministerul Afacerilor Interne / 2. Jilava K 26.03 – 04 1959 / 3.Aiud K 95 / 959 / Salcia 17 / 62 / Dosarul Nr.369- 1958 / Numele Ghiuş C. Vasile / Nume călugăresc Benedict / Prevenit la 14.06.1958./ Verso: Date (selectiv): originea socială: chiabur/ studii: doctor în teologie/ […] / serviciul militar nesatisfăcut / Apartenenţa politică / la data arestării: legionar / în trecut / idem./ Închisoarea „C” Ministerul Afacerilor Interne.

Transferul „Pentru muncă” [silnică]
La 7 mai 1962 „deţinutul cşontraţ r[evoluţionar]” Ghiuş C.Vasile este transferat de la Penitenciarul Aiud. „Foaia de transferare (pentru uzul vagoanelor penitenciare)” se găseşte la fila 96 a volumului 7 dosar P 202 ACNSAS: „Deţinutul c.r. Ghiuş C. Vasile/ […] / de profesiune preot/ condamnat – 18 ani m.şuncăţ.s.şilnicăţ pentru fapte de uneltire./ Pedeapsa expiră la 8.VI.1976 / se transferă la Formaţiunea 0957 Ostrov conform ordinului 71984 al DşirecţieiţGşeneraleţ a Pşenitenciarelor şiţ Cşoloniilorţ de Mşuncăţ / pentru – muncă şsilnicăţ –// Gradul de periculozitate: LEGIONAR/ ş...ţ.
La fila 90 citim actele de la „formaţiunea“ Ostrov, şcolonia penitenciarăţ Salcia /: Numele – Ghiuş / Fişă de evidenţă / Decret 720 /1956 / executat din pedeapsă la 14 / 06 / 1958 până la 31.03.1964 / total 2118 / pedeapsa în zile 6570 / total zile câştigate şi executate – 2118 / Perioada în care a muncit: aprilie 1964 – 30 (numărul zilelor de pedeapsă executate în perioada în care a muncit) mai 1964 –31 / zile executate din pedeapsă la care s-au adăugat cele câştigate prin muncă (!): aprilie 1964 – 2148, mai 1964 – 2174.
Adeverinţa-caracterizare de la fila 91 a volumului 7 dosar P 202 depăşeşte orice limită a cinismului: „Deţinutul Ghiuş C. Vasile / […] / Conţinutul caracterizării: / În colonia şpenitenciarăţ- Ministerul Afacerilor Interne Salcia a muncit la munci interioare pentru interesul locului de deţinere / Pe timpul deţinerii nu a fost pedepsit disciplinar.”
Un rezumat al „zilelor muncite” sub forma Fişei de zile muncite a „condamnatului Ghiuş Vasile” (emisă de Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă o găsim la fila 95: „Formaţiunea 0957 Ostrov – / 01.06.1962/ Total zile muncite 119 / Formaţiunea Ostrov 01.04.1963/ total zile muncite 91.”

„Un călugăr firav şi plăpând la trup”
Părintele Benedict a trăit, în mod miraculos, 86 de ani de viaţă. Spun „în mod miraculos” fiindcă bolile i-au primejduit mereu trupul. Şi pentru că este de-a dreptul şocant a-i citi „Fişa medicală pentru deţinuţi”, cea mai amplă şi complexă dintre fişele pentru deţinuţi politic din câte am parcurs până în ziua de azi. Este, cel puţin pentru mine, primul caz în care medicii din centrele de detenţie politică propun repaos prelungit nu doar câteva zile aşa cum se întâmpla frecvent în penitenciare şi lagărele de muncă silnică, deţinuţii internaţi trebuind să presteze muncă silnică chiar în condiţii de boală sau imediat după spitalizare. La fila 93 a volumul 7 dosar P 202 ACNSAS putem citim împreună această Fişă medicală ce-l priveşte pe arhimandritul Benedict Ghiuş:
bdquo;Ministerul Afacerilor Interne / Formaţiunea Jilava / […] / Data completării fişei 21.05.1959 / […] / Antecedente personale […] – Alte afecţiuni: Pareză şdeţ nşervţ. facial stângă vârstnică // Consultaţii ulterioare- 22.07.1961 – Internat în Spitşalulţ Formşaţiuniiţ 0622 Aiud pentru melenă şi (grafie neinteligibilă – n.m.I.D.) secundară. Se constată o boală hipertonică ş„o patologie a sistemului cardiovascular ce se dezvoltă în rezultatul disfuncţiei primare a centrilor vasoreglatori superiori şi a mecanismelor neurohormonale şi renale ulterioare ce se caracterizează prin hipertensiune arterială şi modificări funcţionale (iar în etapele avansate ale bolii şi modificări organice) ale rinichilor, cordului, sistemului nervos central, manifestate prin mărirea tensiunii arteriale mai mult de 149/90 mm Hg, dureri şi palpitaţii în regiunea inimii, cefalee, ameţeli, scăderea acuităţii vederii, apariţia punctelor şi cercurilor în faţa ochilor,dispnee la mers, acrocianoză, pastozitatea tălpilor şi a gambelor.ţ. Nu se decelează nici o cauză digestivă localizată pentru explicarea hemoragiilor digestive. […]”.
Va mai fi internat de multe ori în spitalul coloniei Salcia: 30.IX.1962, 15.IV.1962, 20.XII.1962, 15.III.1963, cu hepatită epidemică formă trenantă. ş...ţ, 04.07.1963, 4 06 1963 – cu diagnosticul „duodenocolecistită cronică, colită cronică, maladie hipertonică, spondiloză cervicală, sechele post paralizie facială stângă, sindrom de hiperexcitabilitate vestibulară stângă (post veche encefalită ). La 21 octombrie 1963 „Se transferă la Spitalul Salcia. Suferind de boala hipertensivă cu spasme vasculare cerebrale.[…]”.
La 27.01.1964 – este internat în Spitalul Salcia cu următorul „istoric”: 22.10.1963, 27.01.1964, „cu diagnosticul ateroscleroză, maladie hipertonică (T.A 165/ 105 – hipertonie oscilantă […], tulburări de circulaţie cerebrală şi periferică (agravată de repetate degerături), duodenocolecistită cronică(cu dischinezie biliară […] – colită spastică obstructivă. Pareză facială stângă, leziuni vestibulare şi acustice (post veche encefalită), spondiloză cervicală, nevralgie Arnold stângă ş„sau nevralgia occipitală – este o afecţiune neurologică în care nervii occipitali care pleacă din vârful coloanei vertebrale – de la baza gâtului şi traversează toată suprafaţa scalpului sunt inflamaţi sau prezintă leziuni. Deseori, nevralgia Arnold este confundată cu migrenele sau cu dureri de cap, întrucât simptomele sunt foarte similare”ţ sindrom astenic […].
În dreptul datei de 20.XII.1963 , în fişa medicală, alte diagnostice, nenumărate şi grave:
„1 – Tşensiuneţ.Aşrterialăţ. – 185 / 105 / 2 – Arterioscleroză (termenul este greşit transcris! Este vorba despre ateroscleroză – „maladie cardiovasculară caracterizată de formarea, la nivelul tunicii interne şi medii, a arterelor mijlocii şi mari de depozite – plăci ateromatoase – ce conţin colesterol, material lipidic şi lipofage.” n.m.I.D.). / 3 – Boala hipertonică / 4 – Tulburări de circulaţie cerebrală şi periferică / 5 – Duodenocolecistită / 6 – Dischinezie biliară / 7 – Tiflită (boală a cecului – n.m. I.D.) + colită spastică / 8 – Pareză facială stângă / 9 – Leziuni vestibulare şi acustice / 10 – Spondioză cervicală / 11 – Nevralgie Arnold / 12 – Sindrom astenic mascat”.
La 12.05.1964 este declarat „inapt” de muncă (lucru rarissim într-o colonie penitenciară!), diagnosticat în spitalul Salcia cu „maladie ulceroasă cu hematemeze repetate” ş – „vărsături cu sânge – hemoragii digestive la nivelul tubului digestiv, de la nivelul esofagului până la anus constituind o urgenţă medico- chirurgicală”ţ. În continuare recomandarea indică „internare într-un serviciu de specialitate pentru continuarea tratamentului.”
„Fişa de identificare” emisă de Ministerul Afacerilor Interne / Formaţiunea 0622 Aiud/ (fila 98 din volumul 7 al dosarului P 202 ACNSAS) va conchide:
„Numele – Ghiuş Vasile / […]/ Durata condamnării şi fapta – 18 ani mşuncăţ.sşilnicăţ. pentru uneltire […] / Cercetat de Regiunea M.A.I. – Bucureşti, Direcţia de Anchete Penale / Apartenenţa politică / legionar / Comandantul formaţiunii / colonel Crăciun Gheorghe / Şeful Serviciului VI A.C. Ispas V./ Medic Director Dr. Balaş Ioan.”

Deţinutul Ghiuş C. Vasile Benedict
ilele 103, 106, 108,114,118,119 din dosarul de penitenciar al părintelui Benedict (volumul 7 al dosarului P 202 ACNSAS) adună ca-ntr-un coşmar alte şi alte documente ale ororii temniţei comuniste: „Mandatul de executare a pedepsei”, „Procesul verbal de depunere şi percheziţie corporală”, „Ordonanţa de reţinere”, „Mandatul de arestare”. Documentele de la fila 108 („Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară […] / din 11 noiembrie 1958 […] / Către, / Penitenciarul U.M.0123 / E – Bucureşti – / Facem cunoscut că prin sentinţa nr. 125 din 8 noiembrie 1958 deţinutul Ghiuş Vasile Benedict […] a fost condamnat la 18 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică. […] / Preşedinte / Lt.colonel Hirsch Emil/ Grefier şef Pârvan Gheorghe / Luat cunoştinţă / Benedict Vasile Ghiuş 6.I.1959), 109 bis („Tribunalul Militar Regiunea II Militară Bucureşti, Colegiul de fond, Str. Danielopol nr.2 / 13 octombrie 1958 / Către / Penitenciarul M.A.I. – U.M.0123 / E / Bucureşti / Trimiteţi sub escortă la acest Tribunal Militar în ziua de 29 octombrie 1958 pe deţinutul Ghiuş Vasile Benedict […] spre a fi judecat ca inculpat în dosarul 2164 /58 – […]”) sau de la fila 112 („Notă / Se primeşte la celula 93 B / […] Ghiuş Benedict / data –15.09.1958” (Semnat indescifrabil /n.m. I.D.). sunt dovezile cumplite ale unui calvar sub semnul însângerat al umilinţelor doborâtoare, ale unui destin covârşitor aflat sub zodia căruia teologul şi rafinatul intelectual va trăi ani buni, în temniţe sau lagăre de exterminare, înmatriculat ca „deţinutul Ghiuş C.Vasile”. Şi fiindcă nu se sfârşeşte totul aici, pentru ca ultima picătură să umple paharul amărăciunii, să deschidem şi ultima filă(în care citim transferarea în lagărul de muncă forţată şi eliberarea conform decretului) a dosarului de penitenciar al părintelui Benedict: „Fapta comisă, articolul, codul sau legea în care se încadrează: crimă de uneltire / 209, punct 1, c.şodţ p.şenalţ / Durata şi felul pedepsei: 18 ani m.s./ Data începerii pedepsei 14 iunie 1958 / Data expirării: 8 iunie 1976 // Data şi locul ieşirii: 7.05.1962 Aiud – Transferarea la Formaţiunea 0957 Ostrov pentru muncă şsilnicăţ”.
Va fi eliberat prin decret, pe 25 iunie 1964, din lagărul de la Ostrov, colonia penitenciară Salcia...

„Elemente” şi „legături subversive”. Condamnarea
Câteva documente cu privire la părintele Benedict din ultimele volume ale dosarului P 202 („lotul” Rugul Aprins) –„ Teodorescu Alexandru şi ceilalţi” fac posibilă, ca surse primare, cunoaşterea adevărului istoric asupra acelor vremuri sinistre când a fost trimisă în lanţuri o adunare de îngeri. Volumul 8 se deschide cu „Dosarul de control al anchetei privind pe Teodorescu Alexandru, Mironescu Alexandru, Văsîi Gheorghe, Făgeţeanu Alexandru, Voiculescu Vasile, Stăniloaie Dumitru, Mihăilescu Emanoil, Ghiuş Vasile” deschis de Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia VIII, Serviciul II „.
La 19 iunie 1958 Direcţia a VIII a din Ministerul Afacerilor Interne trimete o adresă Direcţiei a III a din acelaşi minister , document care subliniază „importanţa” interogatoriului luat părintelui Benedict în 17 iunie 1958 (pe care l-am citat în integralitate pentru consistentele informaţii de ordin istoric): „Vă trimitem alăturat o copie de pe procesul verbal de interogatoriu luat învinuitului Ghiuş Vasile Benedict, la data de 17 iunie 1958 cu privire la activitatea şi legăturile sale subversive, pentru a fi exploatat de dvs. în munca operativă. / Şeful Direcţiei – colonel Fr. Botyka / Şeful Serviciului – căpitan Enciu Gheorghe / 23.06.1958 / Adnotare olografă: „Urgent identificarea restului de elemente ce apar în această notă”.
În volumul 9, documentul olograf de la fila 240, semnat indescifrabil de anchetatorul penal de Securitate, şochează prin adevărul său inedit: „Notă / 26.06.1958 / Numitul Ghiuş Vasile Benedict a fost arestat pe baza materialului informativ / – Poziţia socială – funcţionar (profesor – preot) / Va fi înregistrat la dosarul de grup („Teodorescu Alexandru şi ceilalţi”) existent, nr.1114”. „Sentinţa nr. 125 (extras )” (formular întocmit şi completat pentru fiecare în parte dintre cei condamnaţi în „lotul” Rugul Aprins) din volumul 10 fila 253 îl culpabilizează şi condamnă pe părintele Benedict: „Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară / Republica Populară Română / Bucureşti / Dosar nr.2164 / 1958 / […] / Tribunalul Militar al Regiunii a II a Militară / a pronunţat următoarea sentinţă: Pentru motivele cuprinse în corpul sentinţei şi cu concluziunile Procurorului Militar / ÎN NUMELE POPORULUI / HOT|R|ŞTE / declară culpabil pe GHIUŞ VASILE BENEDICT / pentru uneltire contra ordinei sociale / […] / îl condamnă la 18 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică cu confiscarea totală a averii personale.[…]”.

Închid dosarul din Arhiva CNSAS cu privire la preotul arhimandrit Benedict Ghiuş cu unul dintre cele mai inacceptabile documente (deşi aşa ar putea fi numite toate documentele din arhiva Securităţii): acela al încarceră rii: „RPR / Tribunalul Militar – Reg. II Militară / Str. Danielopol nr. 2 / […] / din 5.03.1959 / Către Ministerul Afacerilor Interne U.M. 0123 / E / Revenire din 31.I.1959 / Înaintaţi de îndată acestui Tribunal Militar procesul verbal de încarcerare privitor pe GHIUŞ VASILE BENEDICT împotriva căruia s-a emis mandatul nr. 488 / 58 din 31.01.1959 care s-a trimis dvs. cu numărul de mai sus./ PREŞEDINTELE TRIBUNALULUI MILITAR, colonel de justiţie (semnat indescifrabil – n.m. I.D.).(dosar P 202 ACNSAS volum 10 fila 274)”.