Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Literatură de Marius Chivu


Cărţile despre care scriu săptămâna aceasta pare că s-au aşteptat una pe alta. Le-am primit pe rând şi când am intrat, absolut întâmplător, şi în posesia celei de-a treia, mi-am dat seama că trebuie să scriu neapărat despre ele şi, mai ales, împreună. Deşi sunt foarte diferite, toate trei produc aceeaşi impresie şi vorbesc, în fond, despre acelaşi lucru.



Eleganţa discreţiei



Anca Pedvis nu este un nume tocmai cunoscut. După debutul cu poezie în 1967 în Contemporanul cu o prezentare de Geo Dumitrescu, îşi începe cariera de pictor, iar în 1984 emigrează în Statele Unite. Abia după 1993 îi mai apar grupaje de poezii în Adevărul literar şi artistic şi în România literară, urmate de debutul în volum cu Un imperceptibil miros de Socrate (Cartea Românească, 1997).

Tirada de pe Muntele Placid, este un volum bilingv, însoţit de desene proprii, foarte elegant grafic, de altfel. Poezia pe care o scrie Anca Pedvis este un neomodernism cumin-te, cu motivele binecunoscute ale îngerilor, dragostei, singurătăţii, deznădejdii, trecutului ş.cl., dar dacă tot e postmodernismul îngăduitor cu literatura retro, sunt multe motive pentru care aceste poeme merită citite. Deşi se înscrie într-o tradiţie foarte bogată, aş putea spune chiar strivitoare, spiritul rafinat şi prezenţa delicată a Ancăi Pedvis conferă multă eleganţă versurilor care reuşesc să se sustragă locurilor comune şi lasă impresia unei prospeţimi datorate probabil, unei atente şi îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mişcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceţie, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toţii egali. / Sunt soră de tăcere cu scaunele,/ cu lampa, cu biroul, masiv ca un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subţiri,/ cu copite de alamă... ş…ţ Sub tic-tac-ul ceasului – maniacal –/ papilele-mi auditive vibrează, ca un recif de coral.../ La geamătul artriticei noptiere,/ păianjenii se chircesc,/ cu prăzi cu tot, în unghere.../ Plutele papucilor tăi/ se-aud vâslind/ în camera vecină./ Apoi comutatorul./ Apoi explozia luminii,/ izbindu-ţi-se de retină...” (Tăcere)

Majoritatea poemelor sunt statice, iar eu-l poetic surprinde stările cu mult rafinament plătind un binemeritat tribut ochiului de grafician. Cum spuneam, deşi la nivel de idee nu avem de-a face cu revelaţii, se pot reţine numeroase imagini, iar versuri splendide se găsesc aproape în fiecare poem. O carte plăcută ochiului şi poeme care păstrează emoţia şi eleganţa unei discreţii cu care nu prea suntem obişnuiţi şi cu care e aşa plăcut să te răsfeţi din când în când!



Oraşul şi prietenii



De la cea mai elegantă editură de poezie vine o la fel de elegantă carte cu trei autori-prieteni, o carte închinată Timişoarei. Un tânăr şi talentat grafician (excelent pentru a ilustra cărţi de poezie contemporană), Mihai Zgondoiu, şi doi poeţi, Dan Mircea Cipariu şi Robert Şerban, s-au adunat şi au alcătuit o carte neconvenţională, mai mult decât interesantă, scrisă cu umor şi inteligenţă, în care splendidele colaje ale graficianului concurează şi oglindesc amical versurile poeţilor.

Poemele lui Dan Mircea Cipariu respiră exuberantul aer ludic optzecist şi surprind cu vitalitate, dar şi cu oarecare nostalgie, personaje cunoscute, străzi, galerii de artă ce compun indistinct imaginea fragmentar-poetică a unei Timişoare seducătoare, feminine uneori, alteori uşor mitizate: „în ochii lor vedeam/ ultimii scribi omorând din cuvinte/ regii şi nimfele trecând peste Bega direct în/ cetatea Efes // pe sub Banatul mişcător ca hazardul/ treceau bărbaţii/ cu inima pe tăviţe de iluzii şi de argint/ cu ideea absolută de a fi răpuşi/ înainte de a-şi dori/ săgeata Dianei/ înainte ca leii şi racii/ să le devore (sic!) ficatul”. (trecând peste Bega direct în cetatea Efes)

Robert Şerban scrie într-un ton mai serios şi mai grav, neliniştit, jonglând paradoxuri pe linia incertă dintre text şi viaţă, alternând metafora drumului, a călătoriei cu cea a casei şi izbutind, în acest sens, un mic şi foarte frumos poem aproape suprarealist: „Întinzi o pânză/ o prinzi în cuie pe rama înaltă/ dar înainte de a-ţi alege/ pensula cu păr de cal/ deschizi fereastra/ prin ea năvăleşte ca un celt/ vântul/ şi izbeşte cu furie pânza/ care se umflă se umflă se umflă/ până când casa se urneşte din loc/ şi despică în două pământul”. (un posibil tablou de Werner)

De altfel, multe texte foarte bune la Robert Şerban şi nu e exclus ca poemele să nu fi fost scrise special pentru acest amical proiect timişorean. Oricum, cele două voci în uşoară antinomie de ton surprind şi inventează fermecător oraşul încoronat imediat drept supra-personajul cărţii. Iar dacă într-adevăr „scrisul e o plăcere împărtăşită”, cum spune Florin Iaru, aproape toate poemele sunt dedicate prietenilor, strecuraţi şi ei, astfel, pe furiş în această tonifiantă carte.



Export de lux



În septembrie anul trecut, revista franceză Poésie a dedicat un număr întreg poeziei româneşti, având ca redactor invitat pe Magda Cârneci care şi semnează un pertinent şi lămuritor Avant-propos: „Territoire d’un orphisme archaïque que rémanent, comme un pouls, où le sang spirituel chrétien orthodoxe a marqué de façon indélébile les moeurs, les coutumes, où une modernité tardive a créé des génies culturels mélangés à des monstruosités socials, l’espace poétique roumain est aussi contradictoire que la culture dont il émane.”

Revista cuprinde trei secţiuni: Figures de la modernité adună traduceri din Paul Celan, Gellu Naum, Dimov, Doinaş, Nichita, Mazilescu şi Daniel Turcea, precum şi o scurtă introducere în modernismul şi neomodernismul românesc, semnată de Mircea A. Diaconu. Figures contemporaines, care se deschide cu un concis şi aplicat (foarte reuşit, de altfel) studiu teoretic al lui Gheorghe Crăciun, intitulat La transitivité poétique et la fascination de l’immédiat, însumează nu mai puţin de 25 remarcabili poeţi, din patru generaţii diferite, de la Ileana Mălăncioiu, Nora Iuga şi Mircea Dinescu, trecând prin Mircea Cărtărescu şi Mariana Marin şi ajungând la Simona Popescu, Ioan Es. Pop şi Ioana Nicolae. Les poètes roumains en France, Maria Maïlat, Dinu Flămând, Horia Bădescu, Sebastian Reichmann şi... Basarab Nicolescu, închid rotund această antologie. Grupajele de poeme sunt însoţite de fotografia autorilor şi scurte prezentări la obiect, iar traducerile sunt realizate de traducători români (Letiţia Ilea, Sanda Stolojan, Anca Vasiliu ş.a) sau francezi (Odile Serre, Alain Paruit, Fabrice Lehoux ş.a.), dar şi de autorii înşişi atunci când poemele nu sunt scrise direct în franceză cum este acest % al lui Şerban Foarţă: „Allô à l’eau,/ allô liquide/ à l’eau livide,/ eau sans halo,/ eau pâle & veule/ que seule allume/ la lune/ d’opale;/ allô à l’eau,/ à l’eau sans fond/ qui ne répond/ qu’a H2O.” Revista este ilustrată cu splendide fotografii de epocă (unele aparţinând chiar celebrului Iosif Berman) şi cu picturi de Gheorghe Rasovszki. O antologie de lux, realizată profesionist (datorată şi Magdei Cârneci), cu care merită să ieşi în lume!

Dar ce uneşte aceste cărţi atât de diferite totuşi? O spune foarte bine Florin Iaru în pre/postfaţa Timişoarei în trei prieteni: „Dacă poezia nu e frumoasă, dacă nu are şarm şi eleganţă, chiar atunci când străbate teritorii întunecate, nu e poezie.” De luat aminte!



Anca Pedvis, Tirada de pe Muntele Placid/The Mount Placid tirade, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, 150 p.

Poésie nr. 98/ septembre 2003, Théâtre Molière/ Maison de la Poésie, Paris, 144 p.

Dan Mircea Cipariu, Robert Şerban, Mihai Zgondoiu, Timişoara în trei prieteni, cu două desene de Suzana Fântânariu,

cu o pre/postfaţă de Şerban Foarţă & „trei cavaleri şi o frumoasă zi de poezie bună“ de Florin Iaru, Ed. Brumar, Timişoara, 2003, 84 p.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara