şi ce, nu ne-nţelegem? - o să spună telespectatorul care şovăie din ce în ce mai mult (omul n-a absolvit Literele) între ducându-l şi ducând-ul, ori ascultătorul pentru care butelie începe să sune familiar (am văzut forma corectă scrisă cu accent, de parcă ar fi o particularitate gen academii, la Eminescu). Nu, este de părere Consiliul Naţional al Audiovizualului, care colaborează, de anul trecut, cu Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" al Academiei Române, pentru monitorizarea transmisiunilor posturilor de radio şi de televiziune centrale, la ore de vârf, ca să strângă mostre (nu, nu monstre) de "corectitudine" a limbii române folosite. Prima etapă a acestei monitorizări, din octombrie-noiembrie 2007, s-a finalizat cu un raport a cărui sinteză, cu toate savuroasele-i - de n-ar fi triste... - constatări a fost publicată în numărul 50 al României literare. Din 26 noiembrie până în 11 decembrie, echipa de monitorizare a trecut din nou în faţa monitoarelor şi-a aparatelor de radio, iar noua zestre de abateri înregistrate a fost prezentată într-o conferinţă de presă, la sediul CNA, pe 31 ianuarie. Erata completă va putea fi consultată în cel de-al doilea raport, disponibil pe pagina de internet a Consiliului.
Sunt implicaţi în această muncă meticuloasă, ale cărei rezultate se văd greu, cercetătorii Blanca Croitor-Balaciu, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Carmen Mîrzea-Vasile, de la Institutul de Lingvistică, coordonaţi de CP I Marina Rădulescu-Sala şi prof. univ. Rodica Zafiu. Nu pot să nu spun, în paranteză, că, obişnuiţi ca lucrurile să se facă - sau nu - de la sine, "nişte" colegi din presa scrisă au relatat că raportul a fost întocmit de "nişte" specialişti. Un nume ce-i...
După ce Răsvan Popescu, preşedintele CNA, a prezentat parteneriatul, precizând că el va continua şi în 2008, Marina Rădulescu-Sala a rezumat constatările echipei de monitorizare. Greşelile care sar cel mai mult în ochi şi induc în eroare sunt cele de scriere. Chiar dacă lapsus tastaturae (sic!) e de-nţeles, un i în plus, ca în muncitoriii, oferii îl poate lesne deruta pe-un elev. Deci, mai multă grijă, şi-un cap limpede pentru crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercetător) se vede şi la nivel morfologic - fie forme populare de plural (crătiţele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), şi genitiv-dativul "universal" (lui Marina). Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect şi predicat ("cât de efemeră este gloria şi puterea"), între adjectiv şi substantiv ("Pe Sabin Bălaşa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume şi, foarte frecvent, prin dezacordul lui al, a, ai, ale. Anacolutul e de efect, dar numai în proză: "Vine Alinuţa care nu e ziua ei astăzi". Lexicul se resimte de contaminarea cu engleza ("face sens", "într-o locaţie medicală în Italia") şi de aceeaşi neglijenţă care duce la pleonasme ("poate fi o potenţială victimă"), iar din punct de vedere şi din punctul de vedere sunt folosite, fireşte, viţă-vercea. La nivel stilistic, e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor (paişpe, şaiştrei), imitarea şmecherească a stilului agramat: "să ne mai râdem". Numai că, avertizează doamna Rădulescu-Sala, nu toată lumea prinde ironia (dacă e vreuna...). Pe lângă asta, se face exces de argou, de familiarităţi: "să claxonăm până dă benga în ei"; "dacă îmi bag şi eu o pilă la tine, mi-o dă şi mie?". Problema, semnalează Dan Grigore, membru al CNA, e mai gravă de-atât. Politeţea e în criză, nuanţa s-a pierdut şi ea, în adresările ilimitat familiare. Rodica Zafiu a subliniat că gramatica nu ne-nvaţă să ne purtăm şi nu scuză lipsa de reacţie a celor interpelaţi cu un tu abuziv, însă o presiune continuă poate ajuta la cizelarea limbii, începând cu eliminarea neglijenţelor, luptând cu comoditatea de-a nu deschide noile dicţionare, în care sunt marcate schimbările de normă, spre-a ajunge, încet-încet, la înlăturarea relelor obişnuinţe (vroiam, ca şi coleg, care în locul lui pe care).
