Un semnal de alarmă pentru viitorul librăriilor tradiţionale, în care cartea se află în rafturi, l-a constituit la începutul acestui an intrarea în insolvenţă a unuia din cele mai mari lanţuri de librării din Franţa, „Virgin”, ca şi a altora trei din Paris, Toulouse şi Besançon. Concurenţa vânzării de carte on-line s-a dovedit fatală. Preţurile mai mici şi faptul de a se aduce cărţile la domiciliu au contribuit la dezvoltarea noului tip de librărie, în ciuda numărului mare de fani ai magazinelor cu cărţi, în care intri, priveşti, răsfoieşti şi cumperi. O schimbare a mai existat, cu decenii în urmă, când cartea a început să fie expusă la vedere în librării, permiţând clienţilor să o consulte direct. Acum e vorba de o schimbare mult mai radicală. Întrebarea care stă pe buzele multora este dacă librăriile tradiţionale vor reuşi să se reinventeze şi să facă faţă concurenţei. Se pare că libră- riile mici rezistă mai bine decât mastodonţii ca „Virgin”. O problemă e şi tipul de carte. De ce, bunăoară, anticariatele nu sunt, ele, periclitate? Ca să te adresezi „Amazonului” sau altor firme on-line, trebuie să şti ce carte vrei. De exemplu, o carte recomandată în bibliografia şcolară: ai titlu, ai autor, ai editură. Dar dacă vrei o carte de care ai auzit sau despre care ai citit, una recent apărută, şi de un autor de care n-ai idee, raftul librăriei e mai util decât lista on-line. Sau albumele, cărţile de artă, pe care, simţi nevoia să le răsfoieşti înainte de a le comanda… pe nevăzute. Dacă tot am vorbit de anticariate: cărţile vechi nu prea au şansă pe on-line. Şi nu numai fiindcă amatorii sunt, în general, specialişti şi de modă veche. În fine, lansarea unei cărţi, şedinţa de dedicaţii nu se pot dispensa de spaţiul magazinului. Din păcate, trebuie adăugat un lucru: pierderea de viteză a librăriei de altădată nu e datorată exclusiv internetului, adică, vânzării online, ci şi profesiei pe cale de dispariţie a librarului. Societatea comunicării, cum e numită adesea aceea contemporană, e pe cale să facă două victime: librarul şi bibliotecarul. Două personaje clasice, în pericol de a fi înlocuite, nici măcar de nişte negustori pentru care cartea e totuna cu maşina de spălat rufe sau cu, ei, da, computerul, ci de o maşinărie anonimă care înregistrează comanda şi nu e în stare să-ţi dea nici o informaţie. În lipsa librarului şi a bibliotecarului, cartea este ca şcoala fără profesor.