Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
Laptop-ul ca prajitor de Pâine de Dumitru Hurubă


Socrate ne-a lăsat în grijă să ne cunoaştem pe noi înşine pentru a-i putea cunoaşte pe alţii, nefiind în stare să prevadă la ce grad de inteligenţă va ajunge homo zilelor noastre care, după ce pune mâna şi ochii pe-un laptop, devine atât de sapiens, şi de moderatorus tv, încât uită de faber şi face înţelepciunea lumii să scâncească umilită lângă tibia puiului de broască.

Cam aşa s-a întâmplat cu prietenul şi vecinul meu Haralampy...

Dintr-o eroare de nume, firma unde leneveşte ca salariat, l-a dotat cu un laptop pe care, de regulă, îl lăsa din mână doar noaptea când doarmea cu el sub pernă. Nu mai credea nici în televiziune, nici în cea mai mare creştere economică realizată de România în ultimii 20 de ani, anunţată de Adrian Năstase şi contestată pe loc de opoziţie, nici în suplimentarea domeniului sănătăţii cu 2200 de miliarde de lei, nici în scăderea impozitului pe profit de la 25 la 19%, nici... Pentru el, jurnalele tv deveniseră insipide, fără cap şi fără coadă, prezentatorii ştirilor făceau greşeli de gramatică, amestecau zonele geografice, reporterii se bâlbâiau... Pe când laptopul... Ehe, acolo totul era zeiss!

Obiectul îl umpluse de aroganţă şi chiar i-a schimbat foarte mult viaţa mai ales după ce soacră-sa, confundând agregatul cu un prăjitor de pâine şi văzând că nu-şi face datoria conectat fiind la priză, l-a pus pe aragazul încins. Rezultatul a fost incomparabil superior celui obţinut cu un prăjitor clasic, ba, până să afle ce s-a petrecut, după ce a mâncat cu mare poftă pâinea prăjită, Haralampy a spus chiar că aceasta avea un gust discret de ananas sau, în orice caz, de fructe exotice. Una peste alta, pregătindu-se pentru o nouă zi de serviciu, în timp ce viziona cu coada ochiului secvenţe din meciul PSG " Chelsea ca să-l vadă pe Mutu titular la rezerve, a început să fluiere ceva vesel, ceea ce nu i se mai întâmplase de la participarea la sărbătorirea de la }ebea când, după plecarea distinşilor huiduiţi Ion Iliescu şi Adrian Năstase & Comp., Corneliu Vadim Tudor a ţinut marele spici electoral pe care hălăduiţii la grătare, vârşli şi mici îl ascultau cu emoţionantă indiferenţă patriotică, după cum se poate pricepe din unele reportaje tv.

Şi poate că ar fi fluierat şi azi la fel dacă nu i s-ar fi blocat dispozitivul aflând, tot de la tv, că pensiile parlamentarilor "rămaşi pe drumuri" vor fi de vreo 30 de milioane pe cap de. A urmat marele pavoaz cu hainele soacră-si aruncate pe palier însoţite de întrebările exasperante adresate femeii:

-De ce, doamna soacră? De ce nu te-ai făcut parlamentăriţă ca altele, care se dau grande pe la tv? Fi-r-ar a dracului de urnă să fie! Că era mare lucru să fi făcut şi noi rost de nişte voturi... Pesediştii cum au putut avea la alegerile lor mai multe voturi decât votanţi? Bravo lor! Oameni care ştiu ce vor, care acţionează croindu-şi viitorul după chipul şi asemănarea baronilor - pardon, cred că altceva am vrut să zic... Mă rog. Dar acestea se întâmplă, doamna soacră în timp ce dumeatale dormi în papucii statului, de fapt, în papucii mei, drept care m-am şi inervat de-mi vine să te trimit la Dinescu al tău, să te ţină el... Că pupi televizorul când îl vezi... Pupă-l, doamnă! Pupă-i pe toţi în cursul zilei, că ai vreme... Da" răspunde-mi la o singură întrebare: de ce n-ai luat exemplu de la parlamentăriţe? Că aveai acum o pensie faină nu una de câteva sute ca să te ţinem noi în spate... Aşa că, gata, doamnă, s-a terminat parastasul! Nu te mai ţin: du-te unde vezi cu ochii: la Năstase, la Constantinescu, la Stolojan, la Băsescu " unde vrei! Astea ţi-s hăinuţele, salut şi drum bun, că şi zestrea fiică-ti a fost un curcan rahitic, hrănit cu concentrate de promisiuni guvernamentale, opărit şi ciugulit pe jumătate de fiu-to după ce mi-a stricat şi televizorul...

Atunci, soacră-sa a suspinat din capul scării parafrazându-l " fără să vrea şi fără să ştie " pe Lordul John al lui Coşbuc:

- Dă-mi măcar prăjitorul de pâine de pe aragaz, să pot pleca...

Ce a urmat? Haralampy a intrat în bucătărie, a văzut pe aragaz laptopul prăjit şi scorojit, a încercat să pună de-un infarct fără să reuşească şi de-atunci încoace, noapte de noapte, iese pe palier şi cântă la tulpină de ceapă Nocturne chopeniene (auzite/văzute la TVR Cultural) " le zice el " până când, către ziuă, un vecin cu permanente dureri de măsele deschide uşa şi îl întreabă:

- Domnu' Haralampy, scuzaţi-mă, ai înnebunit ?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara