În adevăr, Societatea Română de Radiodifuziune, canalele România Muzical şi România Cultural, şi-au făcut un titlu de onoare din a transmite în direct, în zilele sfârşitului de iulie, în zilele începutului de august, principalele evenimente ale acestei impresionante manifestări artistice estivale care este Festivalul wagnerian de la Bayreuth. Mă refer la cele şapte spectacole ale primei serii de manifestări.
Întregul festival se extinde până spre sfârşitul lunii august şi este găzduit - excepţiile au fost rare - în fiecare an, de mai bine de un secol, în celebra Festispielhaus, lăcaş imaginat de Wagner însuşi în vederea desfăşurării cât mai potrivite a noului tip de spectacol muzical dramatic conceput de el însuşi. în vremea din urmă, spectacolele sunt oferite şi preluate în cadrul Societăţii Uniunii Europene de Radio şi de Televiziune. Evenimentul actualei stagiuni este reprezentat de noua montare a tetralogiei, cele patru spectacole ale acesteia - Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried, Amurgul zeilor - fiind regizate de cunoscutul om de cultură, de octogenarul Tankred Dorst, poet, dramaturg, de data aceasta director de scenă, personalitate artistică interesantă, care inaugurează cu acest prilej o carieră deloc promiţătoare de regizor de operă. Marile publicaţii germane - atât ,Spiegel" cât şi ,Süddeutsche Zeitung" - au remarcat, deja, caracterul static, lipsa de imaginaţie privind acţiunea scenică, totala libertate de mişcare acordată cântăreţilor actori. Este comentată, de asemenea, intenţia privind marginalizarea zeilor Walhalei lui Wotan, iar aceasta în pofida viziunii lui Wagner însuşi care privea - să o numim - societatea acestora drept o proiecţie într-un alt plan a relaţiilor tipic umane.
Conducerea muzicală aparţine cunoscutului dirijor Christian Thielemann, personalitate putenică, considerată a fi port-drapelul unui anume specific naţional german în arta dirijorală a zilelor noastre. Rolul de cardinală importanţă, Siegfried, a fost încredinţat de această dată tenorului american Stephen Gould. Este un debut cu totul strălucit. Am putut să o constat pe parcursul transmisiilor, vocea este pe cât de robustă, pe atât de maleabilă. Este un glas cu preţioase accente baritonale. Este un artist care a acoperit la nivel de excelenţă aspectele atât de complexe ale rolului, gama extrem de largă a exigenţelor ce reunesc datele vocale ale tenorului liric, ale celui dramatic, de asemenea pe cele ale tenorului eroic.
Celelalte momente ale primei serii de spectacole, ,Tristan şi Isolda" şi ,Parsifal", aparţin montărilor preluate din precedenta stagiune de la Bayreuth; amintesc, această din urmă montare este una dintre cele mai controversate, este una dintre cele mai paradoxale puneri în scenă, regia fiind orientată pe direcţia ideii atât de actuale a globalizării...; globalizarea imaginată inclusiv în sfera credinţei, a religiei! în stagiunea trecută, la Bayreuth, acest spectacol a beneficiat de conducerea muzicală datorată acestei copleşitoare personalităţi muzicale a timpului nostru care este compozitorul şi dirijorul Pierre Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredinţată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat la data de 25 iulie, tot cu o reluare, cu Olandezul Zburător.
Revenind la evenimentele oferite de cele două canale culturale ale radioului nostru public...; trebuie observat că nu este vorba numai de realizarea propriu-zisă a transmisiilor licenţiate de Radiodifuziunea bavareză, ci de poziţionarea justă a evenimentelor drept acte de cultură prezentate şi comentate la noi de un mănunchi de exegeţi, de oameni de cultură, muzicieni, literaţi, comentatori ai spaţiului nostru intelectual artistic. Multe dintre spectacole au fost preluate în direct sau au fost imprimate în vederea retransmisiilor ulterioare de zeci de societăţi de radiodifuziune din întreaga lume.
Desigur, evenimentul central al actualei ediţii îl reprezintă reluarea marelui ciclu al tetralogiei Inelul Niebelungului, creaţie fundamentală a dramaturgiei muzicale wagneriene, poate cea mai importantă, mai puternică creaţie a literaturii romantice a genului în secolul al XIX-lea.
În marile pauze ale spectacolelor tetralogiei - pauze care la Bayreuth se extind pe durata unei ore întregi - ne-au fost oferite comentarii pasionante, de autentică altitudine intelectuală, comentarii şi prezentări susţinute de prof. dr. Cristina Vasiliu - de la Universitatea din Bucureşti - aflată în dialog cu compozitorul şi muzicologul prof. dr. Costin Cazaban de la Universitatea din Lyon. Comentarii de un excepţional interes în ce priveşte raporturile dintre mitologia scandinavă şi libretele operelor scrise de Wagner însuşi au fost realizate de muzicologul Alice Mavrodin. Prezentări şi comentarii cu totul pertinente, unele cu totul originale, au fost susţinute de compozitorul Aurel Stroe de la Mannheim, de romancierul şi filozoful Ion Vianu de la Lausanne, de o întreagă pleiadă de protagonişti ai actualei serii a spectacolelor wagneriene, artişti care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaş, din partea redacţiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor declaraţii oferite în exclusivitate Radiodifuziunii noastre publice. Pe parcursul orelor după-amiezii, ale serii ultimei transmisii, cea de a şaptea, ,Parsifal", ultima operă wagneriană, a beneficiat de comentariile criticului de artă Dan Hăulică.
Transmisiile propriu-zise au fost asigurate de redactorii emisiunilor muzicale, Luminiţa Arvunescu, Veronica Orha, Ligia Ardelean. Să o recunoaştem, această echipă de realizatori ai radioului public a creat pentru noi un eveniment a cărui percutanţă tinde a plasa în normalitate contextul vieţii noastre intelectuale şi artistice. îl apropie de circuitul dinamicei celei mari, internaţionale, a valorilor.
