Ne-a părăsit, de curând, mai exact
spus, în ziua de 8 iunie 2016,
istoricul şi criticul literar,
prozatorul, traducătorul şi
memorialistul H. Zalis (n. 21
mai 1932, Bucureşti), care, timp
de şase decenii, a fost o prezenţă
activă, dar discretă în viaţa literară
românească.
Încă din timpul studiilor universitare,
profesorul şi cărturarul Tudor
Vianu i-a fost un veritabil model şi
un statornic părinte spiritual de la
care a deprins arta de a citi şi a reciti
marile creaţii ale literaturii naţionale
şi universale.
Astfel se explică devoţiunea faţă
de omul, criticul literar şi epistolograful
Tudor Vianu, căruia discipolul său
i-a închinat una dintre cele mai
însemnate şi interesante biografii.
Deşi putea onora, oricând, o catedră
universitară, prin temeinica sa
pregătire şi prin bogatele sale lecturi,
H. Zalis a preferat să elaboreze, cu
pasiune şi tenacitate, în liniştea
bibliotecilor universitare şi academice,
o sumă importantă de cercetări
literare, printre care amintim:
Romantismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1965;
Simbolismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1967;
Tudor Vianu – Biobibliografie, 1967;
Modernismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1968;
Clasicismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1969;
Naturalismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1971;
Sămănătorismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1971;
Poporanismul în literatura română
(Contribuţii bibliografice), 1972;
Conştiinţa de sine a criticii literare
româneşti (Contribuţii bibliografice),
I, 1974; „Convorbiri literare” –
Bibliografie. 1975; Realismul în
literatura română. (Cercetare
bibliografică), 1977 şi, în fine,
Romantismul în literatura română
(Cercetare bibliografică), 1981.
Aceste cărţi, extrem de utile,
contribuie la cunoaşterea profundă
a literaturii române şi, mai ales,
subliminal, ni se arată locul şi rolul
nostru în cadrul literaturilor romanice.
H. Zalis, pe care l-am cunoscut
la Biblioteca Academiei Române, era
un om discret, decent şi echilibrat
în tot ceea ce făcea.
Plecarea neaşteptată a domnului
Henri ne lasă mai singuri, mai izolaţi
şi, desigur, mai trişti.
