Este titlul original al unei cărţi care a îngrozit FBI-ul la apariţ ia ei în 1992, obligându-l pe autor să păstreze anonimatul. Nici un interviu, nici o fotografie, numeroase ipoteze în privinţa identităţii lui. Cel dintâi interviu, autorul îl acordă, după douăzeci de ani, cu ocazia versiunii franceze, în „L’Express” din 6-12 februarie. Se numeşte Derek Van Arman Goodwin şi a făcut parte, într-un moment al carierei lui, ca agent de informaţii, dintr-o echipă specializată în urmărirea criminalilor în serie. Cu aceeaşi ocazie, autorul dezvăluie faptul că a rămas necunoscut pentru marele public, numele real (fără Goodwin) figurând pe copertă, dar fără alte informaţii. Foştii lui colegi, în schimb, îi cunoşteau identitatea, dar au făcut tot posibilul ca ea să nu fie divulgată. Cartea descrie cu lux de amănunte metodele, nu întotdeauna ortodoxe, desigur, ale serviciilor americane de resort, de a-i prinde şi neutraliza pe criminalii cu pricina. Specialitatea lui era profilajul, adică studierea psihologiei criminale. Serviciul care i-a înspirat cartea există şi azi, deşi abia acum autorul îi dezvăluie numele (în roman, el apărea modificat), mai mult, modelele reale ale personajelor principale, şi ele cu alte nume, trăiesc şi sunt în continuare în activitate. Curios este că nu atât FBI-ul, cât unii politicieni au cerut oficial pedepsirea autorului, au trecut la ameninţări, percheziţii şi altele asemenea. Un film după carte a fost oprit. Întrebat de reporterul hebdomadarului francez – „ce vârstă aveţi? unde locuiţi? mai sunteţi în activitate? – Derek Van Arman răspunde: „Nu vă pot spune nimic”. Nici după 20 de ani!